Știu că v-am înebunit despre cât de bine este să mergi la sală , să faci mișcare, să mănânci sănătos sau să renunți la sucurile carbogazoase.  În teorie totul este ușor. Ai zile când parcă te simți cel mai mare nutriționist și îți planifici mesele perfect, mai bei și un ceai verde și minim 2L de apă pe zi, însă trebuie să recunoaștem că avem și zile când dăm buzna în restaurantele fast-food și te înfrupți din ce au ei mai bun.  Că v-am pomenit despre sucurile carbogazoase, ele sunt destul de rele, să spun așa, fiindcă pe lângă fapul că te balonează, mai și îngrașă și îți pot forma coșuri pe față sau celulită pe corp.   Vă spuneam în articolul anterior că încerc să îmi mențin un stil de viață sănătos, nu l-am început de foarte mult timp, însă vreau să îl practic zi de zi, cu bune și cu rele. Am început să îmi fac pachețele de acasă, să beau cât mai multe apă, ba chiar și ceai, nu neapărat verde, dar este bine venit și bineînțeles, mult iubita mea cafea. Cu toate astea, s

O să vă vorbesc din proprie experiență.        Vreau să vă spun că în trecut eram o fată destul de pufoasă, însă nu asta era problema. Problema era că oboseam de la puțin mers pe jos sau dacă urcam două etaje. Cum s-a întâmplat asta? Păi, e simplu. Din copilărie am început să mă îngraș, fiindcă "era ghinion dacă nu mâncăm tot din farfurie" sau dacă nu mi-era foame tot trebuia să mănânc, altfel "nu mai creșteam mare și sănătoasă". Da, am crescut într-adevăr, însă am crescut probabil mai mult decât era necesar.        Ceva mai târziu, după ce nu mai putea să îmi spună nimeni ce să fac, am luat-o pe cealaltă cale, adică mâncam haotic, beam multe sucuri acidulate, energizante sau nu mâncam o zi întreagă și apoi seara îmi făceam o porție de cartofi prăjiți. Nu era corect și sănătos deloc. Am început să conștientizez și să lucrez la asta, ușor-ușor am renunțat  să mănânc la ore târzii și să încep să fac mișcare. Mai mergeam la basket, mă plimbam, am încercat

Sunt o tipă activă care iubește aventura și zilele pline cu soare, voie bună, relaxare. Aș sta în concediu cel puțin 6 luni din an, să experimentez lucruri noi, să văd oameni  mișto și să învăț lucruri interesante.        Pot spune că până la 27 de ani, am experimentat ceea ce mulți nu au ocazia, nici mai târziu de această vârstă. Totul a început de la 25 de ani, de când am promovat școala de șoferi, apoi am avut oportunitatea și să întru în posesia unei mașini, chiar foarte frumoase. Ușor-ușor am început să conduc, să plec la mare, la munte, însă nu foarte departe de București. Probabil că cel mai departe, în prima jumătate de an de când mi-am luat carnetul, am plecat în Sibiu, în rest drumuri pe la Sinaia, Vama Veche și prin București.         Ei bine, a venit și vremea să mă bucur de un festival. Cum nu fusesem niciodată plecată la un astfel de eveniment, trebuia să experimentez și ce mi-am dorit cel mai mult, un festival de câteva zile, unde lumea este făină, muzica est

 Eu nu prea am avut parte de verile acela petrecute la bunici, să alerg prin curtea lor, să mă joc de dimineața până seară și să am 3 luni de vacanță de vară cu aventuri la țară. Însă, îmi amintesc cu drag de casa bunicilor, din partea mamei, din Alexandria-Orbeasca de Jos.            Era o casă micuță, dar frumoasă, însă până intrai în casă, pășeai în curtea frumos îngrijită, cu un copac mare în mijloc. Mi-l amintesc și acum, că îmi plăcea să stau la umbra lui, de câte ori mergeam și priveam casa,  stând întinsă pe iarbă. În curte aveau câteva legume puse, că toți țăranii, de altfel, de aceea îi și apreciez și în ziua de astăzi. Adoram să mănânc roșii din curte, să le culeg cu mână mea. Nu știu cum era iarna, pentru că nu am mers niciodată, iar amintirile mele sunt doar vara, perioadă în care țin minte că avea loc și așa numitul eveniment Bâlci, care este și acum, de Sf Măria, dacă nu mă înșel.   Din curtea dădeai să intrii în casă, dar până acolo te întâmpina veranda, unde

Știu că nu este bine să mănânci seara sau să nu mănânci junk-food, însă atunci când se cere, se cere!        O să înțelegi imediat de ce spun asta și să nu-mi aruncați în față acum că știți că eu susțin mișcarea, sportul și stilul de viață sănătos. Da, le susțin și puteți trăi sănătos în continuare și dacă vă faceți o mică poftă, o dată la ceva timp. Nu este nimic grav, ba din contra, este recomandat să fii fericit! Dacă ceva bun te face fericit, de ce nu?! Mai ales dacă este vorba de... pizza!        Vreau să vă povestesc cea mai tare experiență a mea cu pizza. Am trăit-o în urmă cu câteva luni, prin toamna anului 2018, însă îmi amintesc cu zâmbetul pe buze de fiecare dată când am ocazia.        Țin minte că s-au combinat toate elementele pe care eu le ador: culori vii, soare, relaxare, cafea, concediu, excursii, aer de munte, multe poze, insta-story și mâncare bună! Nu știu dacă am uitat ceva, dar sper să nu.        Știți ziua acea ideală când te esti cu persoană

 Dragilor, în ultimul timp auzim tot mai des cuvântul "activ". O viață activă, o viață sănătoasă!  Se promovează din ce în ce mai mult sportul, mersul la sală, mersul pe jos, nu contează sub ce formă, ideea e să fii activ și sănătos. Pe lângă asta, să avem o alimentație sănătoasă, cu alimente naturale, fără alimente artificale sau nesănătoase, deoarece stilul de viață sănătos ne aduce odată cu el și mai multă energie, prelungindu-ne anii de viață și calitatea acesteia.  Mergem aproape zilnic la sală, ne antrenăm, ne gândim apoi la următoarea vacanță pe care dorim să o planificăm, facem piața pentru o masă plină de legume și fructe proaspete, practic ne ocupăm de corpurile noastre să arătăm bine atât pe exterior, cât și pe interior, ne preocupăm de organismul nostru.  Cum ar fi să începem să ne gândim la o viață activă completă, prin a locui și într-o casă activă?        Suntem în plină dezvoltare de tehnologie, motiv pentru care trebuie să fructificăm această

"Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii."              Despre acest lucru vreau să vă vorbesc astăzi. Despre prieteni și despre amintiri, pentru că în viață cât trăim, este necesar să ne creăm amintiri frumoase, la care să ne întoarcem, cu gândul, cu zâmbetul pe buze.            Așa cum fac chiar în acest moment.            Îmi aduc aminte că eram supărată, tocmai ce mă angajasem într-un nou loc de muncă, eram extenuată psihic și cumva treceam printr-o stare de tristețe  și din cauza vieții amoroase, să îi spun așa. Era iarnă, se apropia Sfântul Ștefan și nu aveam plănuit nimic să sărbătoresc, fiindcă mă cheamă și Ștefania, pe lângă Izabella.            Vorbeam cu Andreea, îi spuneam of-ul meu și îi ziceam c ă  pe 27 decembrie voi veni de la serviciu și mă voi băga la somn și gata, asta e, a trecut și ziua mea de nume.            Planurile mi-au fost date peste cap.            Într-un sens minunat!       

Nu știu câți dintre voi realizați, însă pe zi ce trece, eu conștientizez că este necesar să avem grijă de noi, de sănătatea noastră atât mentală cât și fizică. Este bine să avem grijă de organismul nostru, să avem grijă ce mâncăm și să ne asigurăm o calitate a vieții cât mai bună.        Desigur, nu este întotdeauna simplu, ieftin sau ușor. Necesită timp, necesită să te mobilizezi chiar și atunci când simți că tot ce ai vrea să faci, este să dormi sau să stai pur și simplu în pat.        Ei bine, eu mă confrunt cu toate astea, însă ce mi-a trezit interesul a fost lumea pe care am observat-o în excursia despre care vă povesteam, cea din Roma.        De ce spun că-mi trezeau interesul?        Am atâtea motive, însă două sunt esențiale: primul ar fi acela că mi s-a părut că sunt tineri, că populația lor este tânără,  chiar și cei care au depășit pragul de vârstă mijlocie, iar cel de al doilea motiv ar fi că țin la lucrurile învechite, cum ar fi cititul ziarului, si isi

    De un an și câteva luni m-am alăturat și eu șoferilor din România.       În fiecare zi văd mașini bară la bară, aud claxoane, văd cum iese fumul de pe țeava de eșapament, simt deja în aer mirosul de poluare.        Legat de acest lucru, mă gândeam în urmă cu câteva zile, cât de simplu era în trafic acum ceva ani. În momentul de față am 27 de ani, aproape cât Auto-Schunn, partener autorizat Mercedez-Benz, care împlinește 25  de ani. De ce spun că era simplu? Ei bine, țin minte că atunci când veneau părinții să mă ia acasă de la bunici, mă așezam în spate și stăteam cu ochii mari, între scaune, atentă la ce se întâmplă în față și cum conduce tatăl meu, ce face cu "bățul" acela din mijloc (schimbătorul de viteze), la mașinile din față noastră, ce modele sunt, iar ce mă fascina era fumul pe care îl lăsa în urma lor. Atunci, când observam acel fum, îl întrebam pe tata, ce înseamnă, iar el îmi răspundea că mașina este bolnavă și că trebuie neapărat dusă la "do

 Zilele acestea am fost puțin nostalgică și mi-am căutat prin cutiuța mea cu memorii, cu cele mai frumoase amintiri, pe care am și deschis-o și chiar mă bucur că am făcut asta.  După cum mă știți, sunt o persoană activă, fericită, mereu gata de ceva nou, de aventură și de călătorii, motiv pentru care, despre ce altceva aș putea să vă povestesc mai potrivit decât de prima mea vacanță în străinătate?!  Deja mi s-a umplut sufletul de bucurie fiindcă o să împart cu voi experiența și o voi retrăi prin acest articol, mai mult de atât, consider că orice om are dreptul la vacanță . Dacă nu putem părăsi biroul în acest moment, măcar să visăm puțin cu ochii deschiși, iar după ce ajungem acasă, să începem să plănuim.  Visam de ceva timp să vizitez Roma, fiind îndrăgostită de Italia, de oamenii de acolo, de cafeaua lor și de vibrația pe care o reușește să o ofere acea țară numai prin poze sau filmulețele de pe internet. A fost un cadou de ziua mea și îmi aduc aminte când am aflat că

 Știți că vă vorbeam în articolele anterioare că îmi doresc foarte tare să duc blog-ul meu la un alt nivel, să văd dacă sunt capabilă de așa ceva și să mă provoc din ce în ce mai tare, fiindcă undeva în viitor mi-aș dori să pot face doar asta.        Ei bine, a venit și provocarea mult așteptată care se pare că-mi va pune creativitatea în mișcare după 9 ore de corporație, de luni până vineri. În așa fel, munca de birou va deveni doar o pregătire pentru articolele mele.        Nu știu cât de bine voi face față, însă sunt sigură că pot!    Motiv pentru care, SuperBlog, iată-mă că vin! După mai mulți ani în care tot am auzit despre tine, este timpul că anul acesta să ne cunoaștem și să ne împrietenim.        Ne așteaptă un drum frumos și o vreme plină cu soare.        Watch out! Vin!