Vrei sa fii in continua infrumusetare, sa fii cat mai slaba, sa ti se vada oasele si nu carnea, pui cat mai mult machiaj pe fata, parul trebuie sa stea perfect si nu trebuie sa iesi niciodata nemachiata din casa. Poate te mai duci pana la paine, putin ravasita, dar cu o mare pereche de ochelari de vedere. Ce conteaza daca e iarna?! Cum de am ajuns noi fetele in halul asta? De ce societatea ne cere atat de mult si chiar perfectiunea?! Sunt tare curioasa daca exista asa ceva... ca cineva sa fie perfect. Si chiar daca exista sau nu, noi tragem la sala cu gandul sa fim cat mai slabe pentru EI, nu sa fim cat mai sanatoase pentru NOI. Gresit. :) Recunosc, cumva si mie mi-a intrat in cap prostia asta. Trebuie sa trag la sala cat mai mult, sa slabesc si mai mult pentru a ma face placuta, bine, o fac si pentru mine in acelasi timp, dar mai mult pentru cei care ma vad. Stiu, ar trebui sa o fac DOAR pentru mine. Am cumva in cap ideea ca daca nu voi slabi, voi fi urata, oamenii nu vor soci

Cand eram mici stiam exact ce ne dorim sa fim cand vom fi mari. Aveam jocurile noastre specifice, iar atunci totul parea simplu, cand ne luam papusile sau masinutele si pretindeam ca suntem doctori, avocati, politisti sau pompieri. Stiam ca "Asta vreau sa fiu cand o sa ma fac mare!". Dar uite ca ne-am facut mari, multi au reusit ceea ce si-au propus, multi inca mai cauta ceva care sa-i pasioneze. De aici pleaca si intrebarea mea: Cand si cum ne dam seama care este vocatia noastra?! Pe mine ma pasioneaza scrisul pe blog, organizatul evenimentelor, social-media, P.R.-ul ! Am incercat sa intru in domeniul asta, am experimentat cu un studio de muzica, pana cand am inteles ca "banii fac pamantul sa se invarta" si a trebuit sa-mi gasesc un loc de munca, cu un program "normal", in viziunea romanului, de la 9 la 17. Am gasit, lucrez, dar parca nu e ce trebuie. Timpul este limitat, dar stiu ca nu e ceea ce trebuie sa fac in viata asta. Comunic, am contact