Treceți la conținutul principal

Amintirea este parfumul sufletului.



"Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii."  
  
  
  
 Despre acest lucru vreau să vă vorbesc astăzi. Despre prieteni și despre amintiri, pentru că în viață cât trăim, este necesar să ne creăm amintiri frumoase, la care să ne întoarcem, cu gândul, cu zâmbetul pe buze. 
  
  
  
 Așa cum fac chiar în acest moment. 
  
  
  
 Îmi aduc aminte că eram supărată, tocmai ce mă angajasem într-un nou loc de muncă, eram extenuată psihic și cumva treceam printr-o stare de tristețe și din cauza vieții amoroase, să îi spun așa. Era iarnă, se apropia Sfântul Ștefan și nu aveam plănuit nimic să sărbătoresc, fiindcă mă cheamă și Ștefania, pe lângă Izabella. 
  
  
  
 Vorbeam cu Andreea, îi spuneam of-ul meu și îi ziceam că pe 27 decembrie voi veni de la serviciu și mă voi băga la somn și gata, asta e, a trecut și ziua mea de nume. 
  
  
  
 Planurile mi-au fost date peste cap. 
  
  
  
 Într-un sens minunat! 
  
  
  
 Într-adevăr am venit acasă de la serviciu, însă un prieten îmi scrie pe whatsapp că vrea să mă scoată la o cafea, așa, ca să nu stau în casă fix de ziua mea. Sincer, nu aveam mare chef, dar am zis, fie! 
  
  
  
 Mă îmbrac, mă pregătesc și am rămas puțin surprinsă când văd că luăm taxi-ul, deși îmi spusese că o să ieșim prin zonă. 
  
  
  
 Ajung la o ceainărie, intru în local, părea că nu e nimeni, ceea ce mi s-a părut destul de ciudat și când pășesc mai mult, mă trezesc în fața mea cu un mare tort, înconjurată de prieteni și de Andreea. Mi-au dat lacrimile de emoții și de fericire, pentru că știam că ea a pus la cale toată această surpriză și a reușit să mă scoată din casă și din toată starea mea. Aveam inima plină de bucurie și m-am gândit cât de norocoasă sunt să am prieteni și o asemenea prietenă. 
  
  
  
 Acum, ce-i drept, multe au intervenit între noi, ne-am mai și certat, ne-am ignorat, ne-am împăcat, nu toată lumea e perfectă, dar știi că o să fie ceva de durată, când întotdeauna găsești calea înapoi și ești dispus să treci peste toate piedicile. 
  
  
  
 Tocmai din acest motiv, pentru că se apropie aniversarea prieteniei noastre, care continuă de 11 ani, este o ocazie perfectă de cadou. M-am gândit mult timp ce să îi cumpăr pentru că știu că nu aș putea să exprim printr-un singur cadou toate cuvintele despre această legătură a noastră, așa că am petrecut ceva timp și am găsit două variantă. Prietena mea și destinatara cadoului, Andreea, este fană genți, așa că am găsit geanta aceasta Cacharel, dar de asemenea, știu că îi plac foarte mult ceasurile și cosmeticele, așa că, această combinație de ceas Cacharel și setul de cosmetice, pare a fi o idee la fel de bună. 


In orice caz, personalizarea mea va veni prin cateva cuvinte pe care i le voi sterne pe o felicitare:

 "Pentru tot ceea ce am trăit până acum, îți mulțumesc, pentru tot ce am suportat uneia alteia, pentru că suntem amândouă capricoane, pentru că deși n-o zicem des prin cuvinte, dar o exprimăm prin fapte, pentru iubirea acestei prietenii." 
  
  
 Serios, îmi este tare greu să mă decid, mai ales, când e vorba să fac un cadou unei persoane atât de apropiate. Ce-i drept, Borealy, mă ajută foarte tare cu toate categoriile de cadouri, însă sunt ataaaaaaat de mult variante. 
  
  
  
 Voi ce ați alege? 
  
  
  
 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019. 

sursa foto: weheartit

Comentarii

  1. Ce relație frumoasă cred ca aveți. Și eu am noroc de câteva prietene tare bune fără de care nu aș mai fi la fel.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...