Îmi place să călătoresc și când nu o fac cred că intru într-o stare din care ies cu greu. Nu aș știi să vă explic exact ce fel de stare este, ceva combinat cu plictiseală, sunt apatică și nu am chef de nimic și asta pentru că eu una, cel puțin, consider că trece viața pe lângă noi dacă nu îți faci amintiri frumoase cu care să-ți hrănești sufletul. Așadar, în weekendul care tocmai a trecut, mai exact cel cu Floriile, am dat o fugă la mare, în Constanța. Deja văzusem că vremea nu va fi cea mai frumoasă, însă nu a contat foarte mult pentru mine aspectul acesta. Am crezut și așa a fost că măcar o zi va fi frumoasă și numai bună de plimbare.  Am ajuns sâmbătă  în jur de ora 15 la cazare, cazare care nu ne-a lăsat cea mai bună impresie, fiindcă am văzut ce prezenta pe Booking, iar când am ajuns acolo am găsit praf, așternuturile de pat nu păreau cele mai curate, miroasea a închis, praf de 3 degete în cuptorul cu microunde (clar nu putea fi folosit), minibucataria prezentată în descr...

    Sunt mai mult decât onorată pentru faptul că mai jos veți citi un articol scris de Diana pentru blog-ul meu. Pe ea o puteți urmări pe Facebook sau grupul ei ori direct pe blog. Link-urile le veți găsi la finalul articolului. Vă las cu lista ei minunată! Trăim într-o lume cu un spirit profund corporatist. Ne desfășurăm viețile din deadline în deadline și avem grijă să bifăm totul de pe to do list : permis de conducere, BAC-ul luat, studii universitare (și post-universitare), mașină, job, căsătorie, un copil... Între un milestone și altul parcă nici nu avem timp să respirăm. Când să mai facem și asta când sunt atâtea de făcut pentru a ne ridica la standardul așteptărilor pe care societatea le are? Când și cum... când știm că ea are cel mai dur QMS (Quality Management Sistem) din câte există: gura lumii? Doar nu vrem să intrăm în ea? Doamne ferește! Ori poate... nu! Cred că modul acesta de funcționare trebuie aruncat într-un dulap cu vechituri! În era asta în care ...