Ieri mă uităm la tv și am văzut un caz excepțional. Nu știu câți dintre voi urmăriți "Chefi la cuțite", însă câteodată îmi place să mă uit, să mă amuz și să văd ce mai gătește lumea, fiindcă mă pasionează gătitul, într-o oarecare măsură.            Revenind la acest caz, un om care nu își poate folosi mâinile, a venit să gătească. Cum? Da, bună întrebare, cred că toată lumea și-a pus-o. Acum, dacă ați văzut emisiunea, știți deja răspunsu, dar dacă nu, o să vă spun.             Și a băgat picioarele în mâncare, la propriu și la figurat, făcând haz de necaz.            A pregătit singur-singurel, totul de la zero și a făcut un preparat chiar rafinat aș putea spune, chiar cu acel handicap pe care îl are la mâini. Omul acesta a făcut să dispară orice scuză pe care mi-o induceam, orice problemă pe care eu o credeam gravă și mi-a umplut sufletul de bucurie. Bucurie să văd că oamenii nu se dau bătuți, bucurie să văd că mai există oameni care cred în fr

 Dimineață aceasta mai friguroasă, parcă m-a făcut puțin nostalgică, așa că m-am dus cu mintea pe tărâmuri îndepărtate, dar nu uitate. Mai exact, mi-am amintit de când eram un mic copil, un kinder umflat, pentru că, am fost plinuță, nu că acum aș fi 90-60-90, dar așa cum am mai menționat, încerc să mă mențin sănătoasă . Continuand, în weekend-uri veneam acasă la ai mei. Poate că o să detaliez cândva și de ce venea acasă la ai mei, în weekenduri și nu eram deja acasă :)).        Una peste alta, câteodată, când mă trezeam dimineața țin minte că încercam să fac ceva de mâncare sau în alte dimineți era mobilizarea pentru curățenie, așa că fiecare din casă aveam câte o misiune. Eu ștergeam praful, fratele meu dădea cu aspiratorul și așa mai departe. Pe atunci, îmi plăcea foarte mult să șterg praful :)))). Mi se părea o joacă! Acum... not so much! :))) În orice caz, țin minte că diminețile în familie erau chiar plăcute, era și mai frumos că eram copil pentru ca nu aveam prea multe r

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lamentezi, ci să-ți ții psihicul sănătos. Ca să nu mai vorbim de fizic. Acela vine la pachet cu o