Cunoști momentul acela în care ai mii de cuvinte și milioane de propoziții pe care ai vrea să le spui, dar în schimb tot ce faci este să stai și să privești?   Cunoști momentul acela când ai sute de idei în cap iar când vine vorba să le pui în practică..ele rămân doar pe foaie?! Sau pe blog, cum preferi. :)    Momentul în care nu mai știi ce să crezi și pur și simplu mergi pe străzi fără să ai nici un gând, doar respiri aerul prin care treci că un simplu trup gol? Fără idei, fără nimic.   Momentul în care te uiți la fum și ai vrea să te pierzi odată cu el și să te învețe să dansezi ca el apoi să devii invizibil?    Cunoști momentele în care râzi cu prietenii tăi, aceia adevărați, și uiți de absolut tot, te îmbeți de fericire încât trăiești doar clipa aceea și ești doar tu cu ei în încăpere?   Cunoști momentele în care pui pe repeat o piesă, pentru că încă nu te-ai săturat de ea după atâta timp, și dansezi în fiecare dimineață că să-ți încarci bateriile de energie, pregătindu-te

Îmi place să mă contrazic. Mult! Dar în 90% din cazuri o fac atunci cînd am şi un argument care să stea în picioare şi, evident, care să fie si logic. Dar, din cîte am observat, nu multă lume gîndeste raţional, sau corect, sau.. NORMAL şi nu sunt puţine cazuri, din păcate.  Am ajuns să cred că problema este la mine. De ce zic asta? Pentru că mă uit în jur şi toţi vor o lume mai bună, un viitor frumos, dar nimeni nu face ceva concret pentru a schimba lucrurile. Problema e la noi! Criticăm, judecăm, arătam cu degetul în dreapta şi în stînga, iar cînd vine cineva cu capul pe umeri şi îţi spune realitatea, ne contrazicem pînă în pînzele albe că omul acela e prost şi nu ştie ce vorbeşte. Îmi permit să dau un exemplu cît se poate de clar: Cheloo. Nu am nimic cu lumea care nu-l întelege, care nu-i înteleg ideile şi modul de a reacţiona, pentru că, da recunosc, poate fi poate pea dur pentru mulţi, însa de ce este atît de criticat, mai ales în condiţiile în care niciunul dintre noi nu

 Eu aș vrea să cred că majoritatea dintre noi citește. Dacă nu cărți măcar ziare, reviste, blog-uri, rețete de mamcare sau orice altceva. Cititul este un bun exercițiu pentru memorie, dar în același timp trebuie eliminat aceste rigid cuvânt "exercițiu", și trebuie să parcugem cuvintele, literele cu drag. Pentru a face asta avem nevoie de un spațiu special, frumos amenajat, destinat cititului, cred eu. Deși nu dețin încă acest loc, sper că în viitorul apropiat să-mi fac și eu unul, însă până atunci am strâns câteva idei pe care aș vrea să le împărtășesc și cu voi.  Să-mi spuneți părerea voastră! :)

Pentru mine poate fi o zi bună una care să fie agitată, să rezolv lucruri, importante pentru mine, să văd lumea dragă mie, să ies, să discut, să împart zâmbete. Dar, în același timp, ce-mi poate face o zi frumoasă ar fi o relaxare acasă, cu o cană mare de cafea, apoi una de ceai, lângă o carte pe care sa o citesc după conversațiile, ca pe vremurile bune, cu prietenele mele cu care am mereu ce să discut sau să aberez să ne facem una pe cealaltă să râdem pentru a uita de tensiune de zi cu zi.  Sunt tare curioasă, ce v-ar face vouă o zi BUNĂ? Pentru că, să fim serioşi, oricât de optimiști sau pozitivi am fi noi, nu totul este roz, în fiecare zi! :)