Ea mi-a spus ca vrea sa se descarce. Vrea sa-mi spuna tot ce are pe suflet, sau vrea sa ma lase sa o simt, sa ii simt emotiile, doar prin simplul fapt de a ma privi in ochi. "Imi doream sa continuam, sa mergem la acelasi pas, chiar daca uneori mergea mai repede decat mine, imi doream discutiile banale, imi doream muzica noastra, sau sa-mi zambeasca atunci cand ziceam vreo prostie. Imi placea sa ne contrazicem, imi place sa sufar din cauza lui. Acum numai sufar, este doar o amintire frumoasa, dar e ca o ciocolata amaruie. E o amintire atat de prezenta, dar parca in ceata, fiindca ceata dispare si asa a disparut si el, impreuna cu tot ce am cladit sau ce urma sa construim. Daca imi pare rau? ..... Mi-e dor si atat. Stii, Izabella? Atunci cand pierdeam noptile si ne trezeam buimaci, impreuna, unul langa celalalt. Mi-e dor de acel sentimente si sa nu ma duc la somn singura." Am continuat sa o ascult... si atat. Noroc, din toata inima!

Anul acesta, m-am gândit să aducem bucurie în sufletele copiilor, nu atât de norocoși, printr-o donație mică pentru noi, dar pentru ei destul de importantă. Cum? Fugi repede și aruncă o privire în dulap, vezi ce hăinuțe nu mai porți (să fie și în stare "purtabilă" :) ), și pune într-o punguță de cadou. Dacă mai ai și niște rechizite, jucării, un joc educativ, un săpunel, o pastă de dinți și tot ce ai considera tu că ar fi de ajutor unui copil care merge într-un centru social zi de zi, provine din tr-o familie cu un singur părinte și condiții foarte grele de supraviețuire. NU aș dori să strâng bani, însă, dacă doriți ca voi să cumpărați ceva pentru ei, vă transmit ceea ce mi-au spus directoarele drăguțe de la Fundația Sf. Dimitrie. Faptul că au foarte mare nevoie de săpun, pastă de dinți, un prosop, șampon, șosete, sau pentru familie alimente (ulei, zahăr, orez, paste făinoase, conserve carne, cozonac, etc) sau detergent. După ce fac...