Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2018

5 zile fără țigări

Vă povesteam că am fost la Electric Castle și v-am spus puțin din prima zi pe care am experiementat-o acolo. După așa trăiri, evident că simțeam nevoia să fumez sau când beam și mă simțeam bine, normal, simțeam nevoia să fumez. Și am fumat. Mult! Chiar foarte mult, aș putea spune. N-am băgat de seamă, că-mi aprindeam aproape țigară după țigară, probabil că singurul moment în care n-am fumat a fost la Golan. Am fumat până și în ploaie, la Damian Marley și chiar a plouat atunci, nu glumă!         Nu credeam c-o să se întâmple ce tocmai s-a întâmplat și îmi doresc din tot sufletul să mă țină.        După ce m-am întors de la festival, n-am mai fumat.  Spuneam și-ntr-un articol anterior, când a fost ziua Mondială fără tutun , că îmi tot caut motivație să nu mai fumez. Atunci nu am reușit să nu fumez, recunosc. Se pare că până la urmă trebuie să se întâmple ceva în viață mea, care să mă sperie de-ajuns să nu mai duc țigara la gură și să încerc să mă dezic ce ticul de a ține ț

Ziua 0 de Electric Castle cu Damian Marley

O să încerc să va povestesc puțin despre prima mea experiență la Electric Castle. Poate că pentru mulți n-o să prezinte așa mult interes, iar poate că pentru alții da, urmând să vină și ei la anul, să o simtă pe pielea lor.  A fost o experiență de 5 zile. 5 zile care a inclus zâmbete, fericire, piele de găină, plâns de emoție, nervi, mici certuri, noroi, băutură și multă muzică.  Nu cred că voi avea loc să povestesc într-un singur articol tot ce s-a întâmplat, pentru că știu că dacă citiți prea mult deodată, o să vă plictisiți, așa c-o să las și câteva surprize pentru altă dată. Voi începe cu miercuri, ziua 0 de festival.  A început cu un drum de câteva ore, cam 8 sau 9 ore cu mașina, într-un final am găsit și casa în care am dormit timp de 5 zile, am aruncat toate bagajele, ne-am spălat și am băgat rapid un duș, că să ajungem cât mai repede la festival. Era esențial să ajungem până la oră 21.30, să nu pierdem cel mai important om al festivalului-Damian Marley. A făcut

Cum știi ce vrei să fii când o să te faci mare

Probabil că unii ați știut de mici ce ați vrut să deveniți și v-a și reușit, alții nu sunteți așa de siguri de viitorul vostru, însă cumva vă urmați calea.        Eu nu știu care este calea mea și de mică am oscilat între avocat, jurnalist, doctor sau actriță. Nu am niciun talent special pentru a practica vreuna din meseriile dorite în copilărie, însă știu că îmi place să scriu. Tot spun de câțiva ani că poate o să scriu și o carte. Viață e lungă și frumoasă, așa că o să văd ce și cum o să iasă.        Până una alta văd că tot înclin spre partea asta artistică.  Îmi place să editez poze, să povestesc, să pun culoare în ceea ce se întâmplă în fiecare zi și să văd frumosul din lucrurile care ne înconjoară. Având în vedere toate acestea și că am blog de câțiva ani, însă nu am fost constantă în a scrie, vreau să mă dezvolt. M-am gândit să scriu mai des, ceea ce încerc deja să fac, să îmi promovez blog-ul și să îl duc la următorul nivel.        Previzibil sau nu, următorul