Vă povesteam că am fost la Electric Castle și v-am spus puțin din prima zi pe care am experiementat-o acolo. După așa trăiri, evident că simțeam nevoia să fumez sau când beam și mă simțeam bine, normal, simțeam nevoia să fumez. Și am fumat. Mult! Chiar foarte mult, aș putea spune. N-am băgat de seamă, că-mi aprindeam aproape țigară după țigară, probabil că singurul moment în care n-am fumat a fost la Golan. Am fumat până și în ploaie, la Damian Marley și chiar a plouat atunci, nu glumă! Nu credeam c-o să se întâmple ce tocmai s-a întâmplat și îmi doresc din tot sufletul să mă țină. După ce m-am întors de la festival, n-am mai fumat. Spuneam și-ntr-un articol anterior, când a fost ziua Mondială fără tutun , că îmi tot caut motivație să nu mai fumez. Atunci nu am reușit să nu fumez, recunosc. Se pare că până la urmă trebuie să se întâmple ceva în viață mea, care să mă sperie de-ajuns să nu mai duc țigara la gură și să încerc să mă dezic ce ticul de a ține ț