Nu e cu versuri, nici cu rime.. e cu propozitii d`astea fara sens. Imi iau camera sa fac poze multe, cat mai multe, triste, fericite, alb negru, sepia..dar mai mult triste. Ma imbrac mai gros ca nu stiu cand ma intorc si ma duc la mare, cu tot cu slapii de plaja..sau papucii. Ajung, dar pe drum ma imprietnesc cu cineva ca mi-e urat asa singura, asa ca-i zic sa stea cu mine astea cateva ore de uitare. Langa mare o piatra si ea la fel.. mare. O arunc in apa, ma razbun pe ea biata tulbure, insa ma intelege si ma calmeaza. Muzica e doar intro casca ca sa`mi pot auzi si colegu` de drum, e doar asa ca sa vorbesc cu cineva, pentru ca recunoscusem eu intr`un post mai jos ca mi`e frica de singuratate. Poza, stop cadru, fulg de nea, aburi si vin fiert. Am zis ca sunt doar cateva ore doar ca acolo mi-e greu, aici pot sa fac ce vreau, sa fiu cum vreau.. poate intreaga. Acolo nu sunt..si aici marea e si ea goala. E haos peste tot. Mai departe... ma intorc?