De când a intrat Dragnea la pușcărie parcă nu mai aud așa multe claxoane în jurul meu și parcă aud ciripitul păsărelelor mult mai bine. Glumesc. Claxoane încă sunt, dar mă concentrez mai mult pe păsărele. Că pan' la urmă, dacă nu ne facem noi viață mai frumoasă, atunci cine?        Și-acum legat de asta, deși vă povesteam că sunt și eu șoferiță, în timpul săptămânii nu prea conduc, doar dacă este ceva super urgent. În rest, merg cu ce îmi este la îndemnă să ajung la destinație. Tare mi-e mirarea, că deși mobilizarea a fost atât de mare la vot și am fost într-un dans din ăsta de fratenizare, încă nu știm să ne comportăm în societate.        Sau poate nu vrem?         Nu știu exact care este cauza, dar eu am pățit o chestie astăzi și aș vrea să va povestesc, că poate sunt eu absurdă.        Stăteam frumușel în autobuz, nu era chiar așa aglomerat, căci am înțeles că au fost scutiți copi...

 Sunt o fată simplă cu nevoi simple.        Somn, mâncare, cafea și sală. Bine, recunosc, poate am mai multe, însă am zis așa în linii mari. Până de curând eram super complexată și țelul meu era să devin o slăbănoagă, crezând că asta este cheia succesului în viață.        Total greșit.         Mi-am dat seamă că, de fapt, cheia succesului în viață este să fi împăcat cu tine și să te accepți așa cum ești cu corpul și psihicul tău, atunci chiar vei putea să muți munții. Încă lucrez să fiu 100% în concordanță cu mine, fiindcă deși spun că am realizat care este idee de bază, nu pot să mă laud că este aplicată în fiecare zi.        Ce făceam eu înainte să descopăr mersul la sală, a fost să țin nu știu câte diete, vă mai povesteam și în articolele anterioare , prin care întradevăr slăbeam, dar apoi puneam la loc. Ce-i drept, nici conformația mea nu-mi permite, zic eu, să fiu 90-60-90,...

Și iată-mă cum stau cu cafeaua lângă mine, în miezul zilei, la laptopul meu de acasă și vă scriu ce s-a întâmplat.  În mod normal ar fi trebuit să fiu la muncă, da, așa este, însă după o vârstă, când te lasă balamalele, mai mergi pe la doctor și mai aflii una alta. Că așa vin veștile. Buluc. Nu e nicio problemă, trebuie să le iei pe toate că atare și să asculți de medic, fiindcă nu degeaba a făcut ataaaatia ani de școală și are mult mai multă experiență decât simptomele date de Google.  Nu despre durerile mele vreau să vă povestesc, ci despre o experiență trăită de doamna doctor.  Cum așteptam eu cumințică să îmi scrie tratamentul, am început să mă uit printre diplomele dumneai și ce mai are atârnat pe pereți, moment în care am văzut o diplomă de participare la un eveniment în Singapore. În  clipa acea nu am putut să mă abțin, pentru că eram curioasă cum i s-a părut acolo și care au fost costurile.  O întreb:  "Doamna doctor, ați fost în Singapore? V-a ...

Știți că vă spuneam anul trecut că pe 3 mai împlinesc un deceniu? Primul meu articol publicat.     Ei bine, pe 3 mai 2019, adică ieri, am împlinit 11 ani. Nu eu, ci blogul meu. Sunt uimită cum nu am renunțat de tot până acum și cum în ultimul timp m-am mobilizat să scriu din ce în ce mai des. Ba, chiar mai mult de atât, anul acesta am participat la SuperBlog Spring 2019.       Despre asta vreau să vă vorbesc.      Pentru mine a fost o experiență foarte tare, la modul că mi-am luat laptopul până și în vacanță, pentru că știam că o să am deadline și voiam să scriu neapărat. Inițial am zis că voi scrie pentru toate probele, însă ceva s-a întâmplat pe drum și nu am mai ținut pasul, însă am zis că o să continui să scriu acolo unde mă voi simți inspirată și asta am și făcut. Sinceră să fiu, nu am crezut niciodată că voi fi genul de persoană care își ia laptopul în concediu, pentru că are de scris un articol...

Am revenit.   Am revenit de la distracție, din concediu, de la mare și de la voie bună. M-am întors la realitate și la viața socială la care suntem îndemnați zi de zi, la programul de la 9 la 6 sau în cazul meu (când merg la sală ) de la 10 la 7.  Nu este ceva rău în asta, însă ce mi-aș dori eu, odată și odată în viața asta, să pot să mă plimb din oraș în oraș sau chiar din țară în țară, să scriu pe blog, să promovez, să fac poze frumoase și să pot să trăiesc din asta, fără să stau la un birou, în fața unui monitor, timp de 8 ore (căci o oră avem pauză de masă), ci să stau cu laptopul meu în brațe, dacă vreau să scriu sau să-mi arunc ochii într-o carte, dacă așa îmi vine. Da, știu, un stil de viață boem îmi doresc.  Acum, să revin cu picioarele pe pământ.   Știți că vă spuneam că o să plec într-o aventură, fiindcă am pornit spre mare fără cazare și fără nici cea mai vagă idee dacă vom găsi ceva. Vă povesteam în articolul anterior că am ...