Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2015

-Vreau la mare! - Vreau la munte.. -Ok, ne despartim.

In serialul "Sex and the city", Carrie spunea la un moment dat, cand era combinata cu un batranel rus, mare artist, ca ea isi doreste sa traiasca o dragoste consumabila, care sa o lase fara respiratie, plina de aventuri, o dragoste nebuneasca.

Oare mai exista asa ceva in 2015?

 Cineva care sa te faca sa ii simti intradevar lipsa, sa vrei sa ii povestesti totul, sa te faca sa simti un alt tip de fericire, sa va completati perfect si sa te accepte cu toate defectele tale, sa nu iti spuna sa le schimbi?

Traim intr-o perioada in care dam cu piciorul la tot ce ni se poate intampla bun, nu avem rabdare, noi fetele suntem mult prea crizate pentru ceea ce, unele dintre noi, numim "relatie". Ideea este ca totul sa vina de la sine, nu sa tineti cu dintii, sau mai bine zis, cu 1034352385785 de SMS-uri, mesaje pe whatsapp, Facebook, cand tu nu esti sigura pe tine si vrei sa-i incerci nervii, in asa hal, incat omul se satura si nu mai vrea, apoi nu-ti dai seama de ce si le zic…

Beautiful War

Intr-un oarecare haos, nu ai timp nici sa-ti mai pui masca, dar nici sa schitezi ca-ti pasa. Increderea oricum ai lasat-o de mult pe masa, s-a racit pana cand tu ai ajuns acasa. N-are niciun rost sa vorbesti despre sentimente, sa simulezi ce n-o sa poti fi vreodata, pana la urma, totul e pe banda rulanta.

 Ca la maration.



 Trebuie sa te intreci sa arati cel mai bine, sa arati ca tu ai cel mai mult, esti in pas cu tehnologia, mai arunci cate-o boaba de Grecia si ca "vai, ce greva e la ei", inteligent ai reusit sa PARI.
Fugi din solar in solar, habar n-ai c-afara bate soarele mai rau ca "euro pe dolar", pentru ca doar asa o sa te faci sa intelegi, banii fac pamantul sa se-nvarta. Si parca nu-mi pare rau c-am sarit dintr-un subiect in altul, la fel cum nici tie, dintr-unul in altul, dar lasa gust amar cand ma intrebai "Poker sau Dame" cand intreb de o anumite carte.

Asa ca, te rog, tot ce am scris trateaza ca pe un pamflet pentru ca oricum viata n-ai cum s-o…

Don't be shy to break the wall

Era o zi perfecta de vara, nu mureai de cald, vantul adia din cand in cand, fix atunci cand te simtea ca mai ai nevoie si de o gura de aer, dar parca totusi sa nu te trezeasca prea mult si sa te lase in starea aia de lene care era deja la alt nivel.
Stateam de vorba cu ea, in timp ce mai trageam un fum, simteam cum unele idei din discutie trec prin mine, cum trecea fumul prin aer.

"Vreau sa plec, macar o saptamana, in varf de munte, fara nimic. Fara telefon, laptop, sa nu am absolut nimic, doar muzica mea si sentimentul de liniste, departe de tot. Sunt satula sa port zidul asta, sa ma ascund dupa el, ca fiind o femeie puternica, ca totul este bine si fericirea se poate citi oe chipul meu, satula ca nimeni sa poata trece de acest zid, sa incerce doar sa se catere pe el, fara sa-l darame. In fiecare zi mi se spune cat de binedispusa sunt, cat de bine imi sta cu zambetul pe buze. I-am obisnuit asa. O zi fara sa zambesc si deja se intreaba toata lumea ce am patit, simt compatimire, …