Nu am stiut niciodata sa-mi arat reactiile triste fata de o persoana, cand imi da o veste nu tocmai buna sau cand eu sunt un dezastru total si tot ce as vrea sa fac este sa ma prabusesc si sa plang, nu am stiut sa fac asta. Am stiut sa zambesc sau sa lacrimez in timp ce zambeam. De fiecare data cand am vrut sa las sa iasa la suparafata depresia si toate starile mele amestecate, ajungeam sa plang singura in bucatarie, sau inchisa in baie ori privind pe geam, undeva in gol, departe de blocurile si apartamentele din fata mea. Pana la urma cine-ti poate sustine lacrimile, decat tu singur?! De aceea iubesc ploaia! Ploaia e vesela, melodioasa, saltareata si buna. Te ajuta atunci cand vrei sa-ti ascunzi ploaia din ochii tai, te ajuta sa te curete de toate gandurile mai intunecate si-ti face curatenie in minte, ti-o elibereaza. Ca o curatenie de primavara. Cand ploua merg la geam si o privesc, zambesc la ea fericita si o salut, studiez fiecare strop (nu pe toti, ptr ca mi-ar fi imposib