Treceți la conținutul principal

Prima mea vacanță cu decolare și aterizare

 Zilele acestea am fost puțin nostalgică și mi-am căutat prin cutiuța mea cu memorii, cu cele mai frumoase amintiri, pe care am și deschis-o și chiar mă bucur că am făcut asta.



 După cum mă știți, sunt o persoană activă, fericită, mereu gata de ceva nou, de aventură și de călătorii, motiv pentru care, despre ce altceva aș putea să vă povestesc mai potrivit decât de prima mea vacanță în străinătate?!



 Deja mi s-a umplut sufletul de bucurie fiindcă o să împart cu voi experiența și o voi retrăi prin acest articol, mai mult de atât, consider că orice om are dreptul la vacanță. Dacă nu putem părăsi biroul în acest moment, măcar să visăm puțin cu ochii deschiși, iar după ce ajungem acasă, să începem să plănuim.



 Visam de ceva timp să vizitez Roma, fiind îndrăgostită de Italia, de oamenii de acolo, de cafeaua lor și de vibrația pe care o reușește să o ofere acea țară numai prin poze sau filmulețele de pe internet. A fost un cadou de ziua mea și îmi aduc aminte când am aflat că îmi bătea inima atât de tare și aproape că mi s-au umplut ochii de lacrimi, de emoție. Eram acasă și m-am ridicat din pat, am început să țopăi în mijlocul camerei fredonând "Becauseee I'm haaaapppyyy!!". Într-adevăr eram, fiindcă îmi doream tare mult să mă plimb, însă visam la o vacanță în România, cel mult.


 Timpul a trecut și a venit vremea când trebuia să plecăm, nu am putut să dorm mai mult de 2 ore, fiindcă eram plină de emoții și de-abia așteptam să ajung în aeroport, să mă urc în avion și să decolăm! Zborul dura aproximativ 2 ore, să zicem timpul pe care îl faci în drum spre vacanța la mare, dacă nu prinzi aglomerație.

 Am decolat și puțin mai târziu, după câteva pagini de carte, am ajuns în Roma! Aveam ochii imenși și eram atentă la orice detaliu. Ziua mea fiind în ianuarie, aici era super frig, însă când am aterizat, am observat un soare superb și o vreme de primăvară. Mai norocoasă de atât, nici că puteam fi.



 Am plecat de la aeroport și fiindcă era încă devreme, am zis să explorăm puțin orașul și să căutăm o cafenea pentru a mânca ceva și să bem o cafea bună. Zis și făcut. De la aeroport am luat un autobuz special care mergea până în centru (aici să fiți atenți, că centru la ei este în mai mult locuri), de unde am luat-o la pas, cu ghiozdanele în spate. Ceva mai în față am găsit o cafenea micuță, drăguță, de cartier, unde am putut să mâncăm ceva și să bem o cafea rapid.



 Mai târziu am lăsat bagajele la cazare și am plecat în aventura noastră. Am vrut, bineînțeles, să ne punem o dorință la Fontana di Trevi și mare ne-a fost mirarea să vedem că era locul plin de oameni, trebuia să te strecori cumva printre ei, să poți să-ți arunci și tu bănuțul norocos. Vreau să vă spun că am încercat și la ore mai târzii, de exemplu în jur de 10 seara și tot la fel de aglomerat era. După atâta mers, am vrut să vedem cât de bună este mâncare lor și ne-am așezat la un restaurant, pe una din străduțele de pe lângă Fontana di Trevi. Aici m-am simțit atât de confortabil, de parcă eram la mine în sufragerie și așteptam să se pună masă. Am mâncat o porție de paste quatro formaggi și am băut un vin excelent. Masa pentru două persoane, cu tot cu băuturi ne-a dus undeva în jur de 60 de EUR. Foarte ok prețurile! Destul pentru prima zi, să ne retragem frumos la cazare, pentru un somn relaxant.



 Dimineața a venit și ne-am pregătit, după un mic dejun în cameră, să plecăm spre următoarele puncte de atracție. Ce vreau să punctez, este că, în Romă orice ți se va părea un punct de atracție. Cel puțin, eu așa cred. Vibrația despre care vorbeam mai sus, o găsești pe orice străduță pe care tinzi să te pierzi și chiar te rog să te lași pierdut, să înțelegi despre ce vorbesc.



 Al doilea punct care era un "must" a fost Castelul Sant'Angelo, unde am ajuns, trecând peste un pod superb, cu același nume. Aici trebuie să vă alocați cel puțin o oră-două, pentru a vă bucura de tot castelul și de imaginile pe care le oferă deasupra orașului.

 Cum? Vă îngrijorați că nu am menționat de Colosseum? Am fost și acolo! Eram uluită de faptul că pășeam într-un loc cu atâta încărcătură istorică, unde se dădeau marile lupte între gladiatori. Aici îți ia nu mai mult de o oră și pregătește-te, bineînțeles, să stai la coadă să intrii și să te înfrunți cu mulți oameni în jurul tău, însă acesta este un lucru bun! Poți pune lumea să vă facă poze sau chiar să împărțiți păreri, fiindcă sunt destui turiști români sau din alte țări cu care puteți socializa în limbă engleză.



 Acestea au fost punctele mari pe care le-am vizitat în sejurul nostru. 5 zile, adică 4 nopți, timp destul de puțin pentru Roma, dar fiind prima mea vacanță cu Christian Tour și prima vacanță în străinătate, a fost mai mult decât ce speram și am avut numai sentimente care mai aveau puțin și explodau de atâta energie pozitivă și fericire.



 După ce s-a terminat vacanța aceasta mirobolantă, am ajuns acasă și am început să mă gândesc la o vacanță exotică și știu că dacă mă gândesc suficient de mult și-mi doresc tare, tare, voi atrage acest gând și se va îndeplini, la un moment dat.



 Christian Tour susține dreptul la vacanță, iar următoarea aventură, va fi un circuit cultural, cel mai probabil în Cappadocia, unde de-abia aștept să mă urc într-un balon din acela colorat, cum vedeți în poze.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.





Comentarii

  1. Ce frumos ai scris! Si eu imi doresc mult sa ajung in Italia. Poate la Roma, poate in alta parte. Dar daca imi doresc tare tare, cum ai zis si tu, o sa mi se implineasca si visul asta. Asa cum a fost cu toate celelalte. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…