Pe 3 mai 2008 am decis să întru în lumea bloggerilor. E mult spus "am intrat in lumea bloggerilor", însă pe 3 mai se pare că am avut prima postare aici.         Au trecut 10 ani de când am descoperit că îmi place să scriu și că îmi prinde bine și exteriorizarea. Nu-mi dau seama când au trecut, nu-mi dau seama, de fapt, cum trece timpul, motiv pentru care am realizat că nu am lucrat la ceea ce-mi doresc. Să scriu mult, să scriu frumos, să fiu "citită", ascultată, poate și criticată (mai mult ca sigur). De ce nu? Doar așa pot deveni din ce în ce mai bună.        Fiind vorba despre acești 10 ani, dau cu seamă că blog-ul a trecut prin multe schimbări, atât cu numele, cât și cu design-ul. Am adus vorba despre acest aspect pentru că tocmai am schimbat numele link-ului. Acum sunt fata-cu-cafea. Cafeaua m-a inspirat și mă inspiră de multe ori, deși unele din cele mai bune idei, mi-au venit în timp ce făceam duș :)))). Vi s-a întâmplat? ...

 De ceva timp îmi place să fac mișcare, să cred că undeva, cândva voi ajunge la formă ideală a corpului și când zic ideală, asta este doar pentru mine. Fiecare om este frumos în felul lui și se simte bine în pielea lui în diferite forme. Nu judec și nu spun că toată lumea trebuie să fie slabă.      Dacă tot îmi place să merg la sală, am zis să încerc să petrec, cu prietena mea, câteva ore la WorldClass, unde am și un voucher de o săptămâna, pe care intenționez să-l folosesc cât de curând, dar nu neapărat pentru că am rămas impresionată de experiența pe care am avut-o recent.      De regulă, merg la sala mea de cartier, și fac asta de mai bine de 1 an, de când merg aproape regulat (bineînțeles, mai trag și chiulul, apoi încercând cumva să recuperez), loc în care m-am obișnuit cu lumea, aparatele, greutățile și tot ce are o sală. Sigur, există plusuri și minusuri. De exemplu, muzica este aceeași de 1 an :)). C'est la vie! Accepți sau nu. Așa și cu ...

Să vă povestesc puțin despre cum o zi relaxantă, se poate termina cu telefoane (în weekend) la bancă, încercând să-ți dai seamă dacă ești chiar așa aerian sau nu.  Ca orice om în viața lui, am și eu momente când sunt comodă și merg în cel mai apropiat loc unde pot să combin o cafea care-mi place și poate-poate mă lipsesc și de o hăinuță, ceva. Motiv pentru care am pornit în aventură, în mall-ul de lângă mine, mai exact Veranda. Nimic de zis, nu-s multe magazine, dar pentru o oră, două, te poți învârti pe acolo.  Zis și făcut. Starbucks băut și zic să mă uit puțin în H&M, că poate-mi place ceva. Totul era prea frumos până aici, iar, de obicei, mă bucur de orice moment și prin ce aș trece, încerc să le iau că atare. Am găsit ceva, mi-a și plăcut, îmi stătea și bine. Ce să mai? Fată fericită!  Ajung la casă, de-abia așteptam să plătesc, ceea ce rar mi se întâmplă și scot cardul. Cardul meu era ING. După ce trec prima oară cardul, apoi întroduc PIN-ul, apa...

Acum foarte puțin timp am început să înțeleg anumite lucruri. N-aș vrea să spun că le-am învățat odată cu vârstă, pentru că încă mai am mult de "crescut", însă poate am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu.  Mai exact:  Am realizat că nu trebuie să aștepți o săptămâna întreagă pentru 2 zile libere, timp în care să te plângi cât de nașpa îți sunt zilele la serviciu, nu ai timp să faci nimic, ai multă treabă, ești stresat etc.  Nu trebuie să te plângi în fiecare luni dimineață că "pffff, iar e luni!!". Logic. Era o glumă pe net:  "Ce te așteptai să fie, Duminică Jr.?" :)))  Până de curând, făceam și eu la fel. Mă plângeam, așteptam weekend-ul să fac anumite lucruri, nu-mi plăcea să mă trezesc de dimineața (nici acum nu-mi place, dar mă obișnuiesc cu ideea) și când scăpam de la serviciu, mă gândeam că oricum s-a dus ziua și nu mai am ce să fac. Vine weekend-ul, am timp! Așa că, într-o dimineață, de luni, bineînțeles, m-...

Intotdeauna am fost de parere ca o prietenie rezista, indiferent de circumstante. Si da, prietenia noastra este dovada vie ca rezista, indiferent de distanta, de stare, de cat de bine sau de rau ne este. Voi continua traditia sa scriu "cartea" despre tine. Despre cat de mult inseamna ca suntem aproape, chiar daca nu fizic, dar in suflete ne avem tot timpul. Mi-ai fost alaturi si ai ras impreuna cu mine, m-ai sustinut in cele mai bune decizii, m-ai incurajat si mi-ai dat putere sa trec peste ceea ce credeam ca o sa ma doboare. Este atat de personal tot ce am experiementat impreuna, incat nu si-ar mai avea rostul cuvintele, dar uneori, trebuie sa le spunem, chiar daca stim tot ce am facut una pentru cealalta, chiar daca stim ca e o prietenie for a lifetime. Este o zi speciala si o s-o petrecem asa cum se cuvine si mai tarziu, cand vom fi una langa cealalta! Nu-ti doresc doar pentru ca e ziua ta, iti doresc pentru ca meriti, pentru ca esti cea mai ambitioasa, put...

Nu stiu despre voi, dar eu cand eram mica, ma bucuram de iarna. De-abia asteptam sa vina Mos Nicolae si sa nu-mi aduca nuielusa, nu am primit-o niciodata, in schimb, mereu ma minunam de fructele si dulciurile din ghetutele, cu o seara in urma, lustruite. Asteptam sa impodobesc bradutul, sa vina vacanta si sa ies la joaca, sa ma arunc in zapada si sa fiu trasa cu sania, ori sa fac ingerasi in plapuma alba proaspat depusa. Si-apoooooooi, marele moment! Craciunul! Mos Craciun! Ma pregateam temeinic, ii scriam o scrisoare, asteptam 24 decembrie seara sa ii pun lapte si prajituri pe farfurie si il asteptam cuminte. Mare mi-era bucuria atunci cand vedeam ca a baut laptele si a mancat si din prajituri! Ce frumos! Acum, nu mai e la fel. Acum vreau sa ma duc undeva departe, iar daca e frig, sa am provizii pentru 3 luni, cat tine frigul, sa am tot ce imi trebuie in casa, casa sa fie super bine incalzita si un semineu si geamuri in loc de pereti, sa vad totusi si putin afara, fiindc...

      Mă uit la pagina asta goală și albă încercând să îmi găsesc inspirația, care întârzie să apară.      Așa mă uit și la viață mea și la momentul ăla de inspirație și de motivație, care să-mi dea un șut în cur, să nu mai stau pe loc. Când mă uit în jurul meu, văd numai probleme sau "dificultăți", cum am învățat la serviciu să evit "problemele", că nu e ok să-i spui unui alt om că are o P R O B L E M Ă. E un fel de cuvânt interzis. Dar eu chiar am una.      De ce ai momente când simți efectiv că stai pe loc, nimic nu merge în direcția bună, ba mai mult, parcă nu merge în nici o direcție.      Îmi place să iau viața-n piept și să zic "Bine că a trecut și asta", sunt pusă la încercare de multe ori și trec peste, mai devreme sau mai târziu. Știu că toate se vor termina într-un mod pozitiv, dar de ce trebuie, până la urmă, să existe?      Am nevoie de inspirație. Inspirația aia care să mă ducă undeva depar...