Treceți la conținutul principal

Pe 3 Mai împlinesc un deceniu



Pe 3 mai 2008 am decis să întru în lumea bloggerilor. E mult spus "am intrat in lumea bloggerilor", însă pe 3 mai se pare că am avut prima postare aici. 
 
 
 
 Au trecut 10 ani de când am descoperit că îmi place să scriu și că îmi prinde bine și exteriorizarea. Nu-mi dau seama când au trecut, nu-mi dau seama, de fapt, cum trece timpul, motiv pentru care am realizat că nu am lucrat la ceea ce-mi doresc. Să scriu mult, să scriu frumos, să fiu "citită", ascultată, poate și criticată (mai mult ca sigur). De ce nu? Doar așa pot deveni din ce în ce mai bună.
 
 
 
 Fiind vorba despre acești 10 ani, dau cu seamă că blog-ul a trecut prin multe schimbări, atât cu numele, cât și cu design-ul. Am adus vorba despre acest aspect pentru că tocmai am schimbat numele link-ului. Acum sunt fata-cu-cafea. Cafeaua m-a inspirat și mă inspiră de multe ori, deși unele din cele mai bune idei, mi-au venit în timp ce făceam duș :)))). Vi s-a întâmplat?

 Am decis să vin cu această schimbare, fiindcă, paradoxal cu ce voi scrie puțin mai jos, mi-aș dori să nu știe toată lumea cine este în spatele blog-ului și în spatele tastelor. O să fie puțin mai greu, dar cu numele acesta parcă mi-am dat un impuls că dacă nu va știi toată lumea cine scrie, pot scrie mai des.
 
 
 
 Vreau să devină cât mai cunoscută Fata cu Cafea și cât mai citită, ca apoi să evolueze și să fie cât mai urmărită. O să vă spun într-un alt articol la ce mă refer.
 
 
 
 Cum vreau să devină cât mai cunoscută?
 
 
 
 Mă voi ambiționa să scriu zilnic, iar dacă nu se poate zilnic, cel puțin o dată la 2-3 zile.
 
 
 
 Ce ziceți? Pe lângă subiectele mele, intrați în joaca asta și-mi ziceți despre ce ați vrea să vorbim sau mai exact despre ce să scriu, că mai apoi să dezbatem?

 Bonus: o piesă care a devenit o mini-obsesie.

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...