Treceți la conținutul principal

Pe 3 Mai împlinesc un deceniu



Pe 3 mai 2008 am decis să întru în lumea bloggerilor. E mult spus "am intrat in lumea bloggerilor", însă pe 3 mai se pare că am avut prima postare aici. 
 
 
 
 Au trecut 10 ani de când am descoperit că îmi place să scriu și că îmi prinde bine și exteriorizarea. Nu-mi dau seama când au trecut, nu-mi dau seama, de fapt, cum trece timpul, motiv pentru care am realizat că nu am lucrat la ceea ce-mi doresc. Să scriu mult, să scriu frumos, să fiu "citită", ascultată, poate și criticată (mai mult ca sigur). De ce nu? Doar așa pot deveni din ce în ce mai bună.
 
 
 
 Fiind vorba despre acești 10 ani, dau cu seamă că blog-ul a trecut prin multe schimbări, atât cu numele, cât și cu design-ul. Am adus vorba despre acest aspect pentru că tocmai am schimbat numele link-ului. Acum sunt fata-cu-cafea. Cafeaua m-a inspirat și mă inspiră de multe ori, deși unele din cele mai bune idei, mi-au venit în timp ce făceam duș :)))). Vi s-a întâmplat?

 Am decis să vin cu această schimbare, fiindcă, paradoxal cu ce voi scrie puțin mai jos, mi-aș dori să nu știe toată lumea cine este în spatele blog-ului și în spatele tastelor. O să fie puțin mai greu, dar cu numele acesta parcă mi-am dat un impuls că dacă nu va știi toată lumea cine scrie, pot scrie mai des.
 
 
 
 Vreau să devină cât mai cunoscută Fata cu Cafea și cât mai citită, ca apoi să evolueze și să fie cât mai urmărită. O să vă spun într-un alt articol la ce mă refer.
 
 
 
 Cum vreau să devină cât mai cunoscută?
 
 
 
 Mă voi ambiționa să scriu zilnic, iar dacă nu se poate zilnic, cel puțin o dată la 2-3 zile.
 
 
 
 Ce ziceți? Pe lângă subiectele mele, intrați în joaca asta și-mi ziceți despre ce ați vrea să vorbim sau mai exact despre ce să scriu, că mai apoi să dezbatem?

 Bonus: o piesă care a devenit o mini-obsesie.

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe...

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lam...