Treceți la conținutul principal

Despre iarna mea, dar cu vara in gand



Nu stiu despre voi, dar eu cand eram mica, ma bucuram de iarna.

De-abia asteptam sa vina Mos Nicolae si sa nu-mi aduca nuielusa, nu am primit-o niciodata, in schimb, mereu ma minunam de fructele si dulciurile din ghetutele, cu o seara in urma, lustruite. Asteptam sa impodobesc bradutul, sa vina vacanta si sa ies la joaca, sa ma arunc in zapada si sa fiu trasa cu sania, ori sa fac ingerasi in plapuma alba proaspat depusa. Si-apoooooooi, marele moment! Craciunul! Mos Craciun! Ma pregateam temeinic, ii scriam o scrisoare, asteptam 24 decembrie seara sa ii pun lapte si prajituri pe farfurie si il asteptam cuminte. Mare mi-era bucuria atunci cand vedeam ca a baut laptele si a mancat si din prajituri! Ce frumos!

Acum, nu mai e la fel.



Acum vreau sa ma duc undeva departe, iar daca e frig, sa am provizii pentru 3 luni, cat tine frigul, sa am tot ce imi trebuie in casa, casa sa fie super bine incalzita si un semineu si geamuri in loc de pereti, sa vad totusi si putin afara, fiindca eu n-o sa ies! O sa fiu un urs care nu indrazneste sa scoata nasul afara, care nu mai suporta frigul si sta acolo la caldurica.

Ma vad in casa aia mare, care are tot ce-mi trebuie, adica multa cafea, ciocoalata calda, ceai, popcorn si toate ingredinetele pentru prepararea tuturor salatelor posibile si imposibile. As avea si o sala de sport. Pentru ca m-as trezi de dimineata si mi-as petrece doua ore acolo, cu muzica la maximum, relaxandu-ma si luptandu-ma cu greutatile si nu alea ale vietii. As mai avea si o sauna, pentru ca stiti si voi cat de bine iti face sa stai in sauna, dupa fitness! De vis!

Bineinteles, carti! O bilblioteca plina de orice fel de carti, orice gen, pentru orice stare. Dupa sport, mi-as bea cafeaua, citind o carte buna, in fata semineului si muzica in surdina.

Cum as putea sa ma plictisesc? N-as putea! Asta pentru ca as avea si un caine, un beagle, care m-ar obliga totusi sa scot putin nasul afara, dar atat cat e nevoie, si-apoi sa ma intorc la treaba, pentru ca voi lucra, insa de acasa. Fara munca nu as rezista. :) O fi bine, n-o fi, cine stie?!

Asa ar arata iarna mea.

Intr-o casa mare, departe...

A ta?


Comentarii

  1. beagle-ul ala o sa te tina doar afara :))) al meu asa face! serios vorbind, mie imi place maxim iarna si abia astept luna decembrie. e pur si simplu alta stare de spirit. in ianuarie mi se pare mai tragic...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahahaa :))) nu prea ma impac eu cu frigul!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…