Treceți la conținutul principal

Îmi doresc o lume mai fericită



Acum foarte puțin timp am început să înțeleg anumite lucruri. N-aș vrea să spun că le-am învățat odată cu vârstă, pentru că încă mai am mult de "crescut", însă poate am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu.



 Mai exact:



 Am realizat că nu trebuie să aștepți o săptămâna întreagă pentru 2 zile libere, timp în care să te plângi cât de nașpa îți sunt zilele la serviciu, nu ai timp să faci nimic, ai multă treabă, ești stresat etc.

 Nu trebuie să te plângi în fiecare luni dimineață că "pffff, iar e luni!!". Logic. Era o glumă pe net:

 "Ce te așteptai să fie, Duminică Jr.?" :)))



 Până de curând, făceam și eu la fel. Mă plângeam, așteptam weekend-ul să fac anumite lucruri, nu-mi plăcea să mă trezesc de dimineața (nici acum nu-mi place, dar mă obișnuiesc cu ideea) și când scăpam de la serviciu, mă gândeam că oricum s-a dus ziua și nu mai am ce să fac. Vine weekend-ul, am timp! Așa că, într-o dimineață, de luni, bineînțeles, m-am dus super entuziasmată la muncă, eram cu zâmbetul pe buze, mă simțeam bine și m-am hotărât să schimb atitudinea, felul de a gândi și ideea de a mai "aștepta" pentru ceva bun.



 Spre uimirea mea, sau poate nu, am văzut că este greu să aduci o așa fericire și să nu fie, oarecum, pusă sub semnul întrebării. Eu eram cu adevărat optimistă și chiar eram curioasă cum se va vedea. Reacțiile au fost de uimire sau că mă mint singură. Chiar dacă m-aș fi mințit singură, dacă o să continui așa, la un moment dat o să mă și cred, nu?! :))



 Sunt conștientă că sunt destule probleme în lumea asta, avem motive să stăm triști, încruntați și îngândurați, însă de ce să facem asta, când putem să zâmbim?! Putem să facem orice activitate ne dorim și în timpul săptămânii, totul ține de noi și de alegerile noastre sau de modul nostru de organizare. Putem să îmbrățișăm ziua de luni și să ne bucurăm de o nouă zi din viață noastră, fără să părem niște ciudați. Poți să cânți în mașină, stând la semafor, la 7 dimineața, fără să se uite cineva la tine ca la un nebun. Poate că așa vom fi mai puțin stresați, lumea va deveni mai bună și mai deschisă la lucruri frumoase și vom vedea zilele mult mai clar.

Postări populare de pe acest blog

Ce am găsit pe plaja din Corbu - Nomad Beach

  Dragilor, Mi-a fost dor de voi! Sper că sunteți bine și faceți față cu brio acestei situații care se pare că încă ne încearcă. În altă ordine de idei, vă povesteam în articolul anterior că vara aceasta am fost câteva zile și prin Neptun, deși am fost cazată în Jupiter și nu am plecat cu cea mai bună impresie de acolo. Ei bine, în septembrie am avut o ieșire de o zi cu fetele și am fost dusă pe o plajă genială! Aceasta se găsește în Corbu, însă în partea în care plaja nu este chiar atât de sălbatică. Este amenajată și nisipul fin, apa curată, deloc adâncă și oamenii foarte de treabă.  Am făcut un vlog și vă invit să-l urmăriți mai jos, iar apoi puteți să lăsați în comentarii ce impresie v-a făcut și dacă ați fost vreodată la Nomad Beach, din Corbu. Vă îmbrățișez cu drag!

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...