Treceți la conținutul principal

Îmi doresc o lume mai fericită



Acum foarte puțin timp am început să înțeleg anumite lucruri. N-aș vrea să spun că le-am învățat odată cu vârstă, pentru că încă mai am mult de "crescut", însă poate am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu.



 Mai exact:



 Am realizat că nu trebuie să aștepți o săptămâna întreagă pentru 2 zile libere, timp în care să te plângi cât de nașpa îți sunt zilele la serviciu, nu ai timp să faci nimic, ai multă treabă, ești stresat etc.

 Nu trebuie să te plângi în fiecare luni dimineață că "pffff, iar e luni!!". Logic. Era o glumă pe net:

 "Ce te așteptai să fie, Duminică Jr.?" :)))



 Până de curând, făceam și eu la fel. Mă plângeam, așteptam weekend-ul să fac anumite lucruri, nu-mi plăcea să mă trezesc de dimineața (nici acum nu-mi place, dar mă obișnuiesc cu ideea) și când scăpam de la serviciu, mă gândeam că oricum s-a dus ziua și nu mai am ce să fac. Vine weekend-ul, am timp! Așa că, într-o dimineață, de luni, bineînțeles, m-am dus super entuziasmată la muncă, eram cu zâmbetul pe buze, mă simțeam bine și m-am hotărât să schimb atitudinea, felul de a gândi și ideea de a mai "aștepta" pentru ceva bun.



 Spre uimirea mea, sau poate nu, am văzut că este greu să aduci o așa fericire și să nu fie, oarecum, pusă sub semnul întrebării. Eu eram cu adevărat optimistă și chiar eram curioasă cum se va vedea. Reacțiile au fost de uimire sau că mă mint singură. Chiar dacă m-aș fi mințit singură, dacă o să continui așa, la un moment dat o să mă și cred, nu?! :))



 Sunt conștientă că sunt destule probleme în lumea asta, avem motive să stăm triști, încruntați și îngândurați, însă de ce să facem asta, când putem să zâmbim?! Putem să facem orice activitate ne dorim și în timpul săptămânii, totul ține de noi și de alegerile noastre sau de modul nostru de organizare. Putem să îmbrățișăm ziua de luni și să ne bucurăm de o nouă zi din viață noastră, fără să părem niște ciudați. Poți să cânți în mașină, stând la semafor, la 7 dimineața, fără să se uite cineva la tine ca la un nebun. Poate că așa vom fi mai puțin stresați, lumea va deveni mai bună și mai deschisă la lucruri frumoase și vom vedea zilele mult mai clar.

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe...

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lam...