Nu stiu prea multe despre lacrimi, decat ca, ele curg pe un obraz din senin, sau cu motive mai mult sau mai putin importante, cel putin in cazul meu. Nu ma dor lacrimile mele, doar le simt acolo, umede cum se cazeaza ele la mine in ochi sau pe fata mea, deranjul nu mi se pare mare, nici nu stiu daca e un deranj sau doar o forma de slabiciune. Lacrimile persoanelor la care tin sunt cele mai grele. Le simt eu, inauntrul meu, ca si cum as fi cantarul fiecarei picaturi, kilograme din durerea pe care ele le transmit si ochii rosii plini de frustrari si neintelegeri, neintelegeri lasate in urma actiunilor, care poate daca puteau fi cantarite, n-ar fi existat ceva care sa sustina asemenea greutate. Si in timp ce vezi cum iese fum din tigara ta, iar fumul se inalta undeva departe, unde il duce vantul de vara de pe o terasa, unde nu te-ai fi imaginat niciodata, blocata intre munte si mare, totul pare ca un vis. Din pacate nu ai ajuns la timp in acel vis. Nu ai fi putut schimba ni...

Am ras, am plans, m-ai facut sa plang, te-am facut sa tipi, te ascultam cum tipi si nu spuneam nimic. Am impartit multe, mult prea multe si nu asteptam niciunul ceva in schimb, fiindca totul era natural. Era atat de natural incat era prea simplu si niciodata nu reprosam nimic, poate ca tineam in mine fiindca imi placea sa te menajez. N-ai stiut sa te deschizi, dar eu iti puneam totul pe tava, in schimb. Si timpul a trecut, cand nu stiu, ceea ce e bine, dar mai rau e ca a trecut atat de repede si s-a scurs tot timpul nostru. Incotro? Am stiut de la inceput in ce parte vrei, dar parca mi-ai pus o bomba in fata, pe ultima suta de metrii. DEZAMORSEAZ-O. Si a facut "Bum!" cu tot ce-a fost si ce trebuia sa fie, moment in care ai spus ca nimic nu mai conteaza si nu va mai conta. Si-atunci... de ce ne mai chinuim sa construim momente si amintiri?

Ma uimeste cum nimeni nu mai gandeste pentru el, cum ne indobitocim ascultand "cele mai importante stiri de la ora 7" si luam totul de-a gata. Mai-mai ca va omorati pe strada aparand tot ceea ce mass-media va ambaleaza frumos, dar care se numeste manipulare. Ma uimeste cum cartile nu mai sunt folositoare, cum inocenta nu mai exista, fiindca in 2013 trebuie sa fi "cool", cum rautatea preia controlul, iar zambetul e un fel de Craciun pe fetele oamenilor. :) Nu ma uimeste sa aflu ca singurele suflete sincere si zambitoare mai sunt doar copilasii, cum iti spun verde-n fata tot ce gandesc ei si cum iti ofera toata dragostea lor printr-un simplu suras. Cei maturi cred ca daca zambesti pe strada, esti nebun. Ma uimeste cum ideea de a imparti momente frumoase cu o singura persoana este deja uitata... ..si-ar mai fi cate ceva, dar pe tine? Ce te mai surprinde?

Nu te increde, nu promite, nu te entuziasma, nu te deschide in fata cuiva, nu, nu si iar nu. La final totul e o minciuna, cel pe care-l credeai prieten iti rade in fata, promisiunea in care credeai se dovedeste a fi doar o iluzie, timpul trece mult prea repede si cuvintele se sterg si se duc atat de usor, precum se scurge nisipul in clepsidra. Nu regreta, spune ce gandesti la momentul oportun, nu te mai ascunde dupa deget, pentru ca nu te poate acoperi. Nu mai visa, nu-ti mai face planuri, ci incearca sa traiesti totul la timpul potrivit. Nu te mai intrista pentru orice cacat, pentru c-o sa vina ceva si mai greu de-atat.

Se spune ca trebuie doar sa crezi, in special in tine si in ceea ce-ti doresti sa ti se implineasca. Nu stiu ce credeti voi, eu in mine nu cred foarte tare in momentul de fata, poate pe viitor voi mai lucra la acest capitol. In ce cred eu? In iubirea aia nebunesca! Da, frate, chiar cred ca exista, atata timp cat iti dai frau liber imaginatiei si iubesti pe cineva.  Cred ca exista barbati care inca isi surprind iubitele cu un trandafir, care le lasa dimineata pe perna un mesaj frumos, scris pe o foaie, care le cuprind cu o imbratisare pe la spate, care se trezesc inainte lor si le prepara cafeaua de dimineata. Sunt genul de fata care isi  daruieste toate sentimentele pure si nu cere nimic in schimb. Insa mi-as dori sa ma bucur de o poveste de dragoste ca-n filme, dar sa fie totusi adevarata. Sa ma plimb cu el de mana si sa dezbatem subiecte cat mai interesante, sa comentam cartea pe care eu sau el am citit-o de curand, sa fim rautaciosi (cu limita, bineinteles) cu l...

Privind inapoi, la toate experientele pe care le-am avut si toate momentele din viata mea, incep sa cred din ce in ce mai tare in ideea ca atragi ceea ce gandesti, sau ca iti induci singur starile. Nu sunt o persoana puternica, deloc! Dar uneori imi place sa simulez acest lucru, si-mi iese...de fata cu alte persoane, din pacate pentru mine, eu stiu adevarul. Evident ca la varsta mea nu pot spune ca am avut probleme, spre deosebire de altii, nu am de ce sa ma plang. Poate ca sunt chiar o norocoasa si ma consider asa, insa defectul apare cand pui prea mult suflet. Cand stii sa pui bariera, sa zici stop?! Exista vreo regula sau se poate masura cumva cat si in ce situatii sa te implici emotional sau nu? In functie de reusitele sau dezamagirile traite iata ca apar si starile despre care vorbeam, ca ti le induci singur, dar am ajuns la concluzia ca orice om este mai frumos cand zambeste si cand se bucura de fiecare zi pe care o traieste. In orice moment poate observa ceva frumos, ...

Nu am stiut niciodata sa-mi arat reactiile triste fata de o persoana, cand imi da o veste nu tocmai buna sau cand eu sunt un dezastru total si tot ce as vrea sa fac este sa ma prabusesc si sa plang, nu am stiut sa fac asta. Am stiut sa zambesc sau sa lacrimez in timp ce zambeam. De fiecare data cand am vrut sa las sa iasa la suparafata depresia si toate starile mele amestecate, ajungeam sa plang singura in bucatarie, sau inchisa in baie ori privind pe geam, undeva in gol, departe de blocurile si apartamentele din fata mea. Pana la urma cine-ti poate sustine lacrimile, decat tu singur?! De aceea iubesc ploaia! Ploaia e vesela, melodioasa, saltareata si buna. Te ajuta atunci cand vrei sa-ti ascunzi ploaia din ochii tai, te ajuta sa te curete de toate gandurile mai intunecate si-ti face curatenie in minte, ti-o elibereaza. Ca o curatenie de primavara. Cand ploua merg la geam si o privesc, zambesc la ea fericita si o salut, studiez fiecare strop (nu pe toti, ptr ca mi-ar fi imposib...