Treceți la conținutul principal

Crazy, Stupid, Love.



Se spune ca trebuie doar sa crezi, in special in tine si in ceea ce-ti doresti sa ti se implineasca.

Nu stiu ce credeti voi, eu in mine nu cred foarte tare in momentul de fata, poate pe viitor voi mai lucra la acest capitol. In ce cred eu? In iubirea aia nebunesca! Da, frate, chiar cred ca exista, atata timp cat iti dai frau liber imaginatiei si iubesti pe cineva. 
Cred ca exista barbati care inca isi surprind iubitele cu un trandafir, care le lasa dimineata pe perna un mesaj frumos, scris pe o foaie, care le cuprind cu o imbratisare pe la spate, care se trezesc inainte lor si le prepara cafeaua de dimineata.

Sunt genul de fata care isi  daruieste toate sentimentele pure si nu cere nimic in schimb. Insa mi-as dori sa ma bucur de o poveste de dragoste ca-n filme, dar sa fie totusi adevarata.
Sa ma plimb cu el de mana si sa dezbatem subiecte cat mai interesante, sa comentam cartea pe care eu sau el am citit-o de curand, sa fim rautaciosi (cu limita, bineinteles) cu lumea din jur, sa ne plimbam vara cu barca, sa mancam vata pe bat, ca doi copii, sa fim maturi doar atunci cand trebuie, sa ma surprinda cu o vizita la munca sau sa ma conduca pana acolo. Iar eu sa-i pregatesc micul dejun, sa ii cumpar parfumul preferat, sa ii arat tipele bune de pe strada, sa-i spun dimineata cand ne trezim cat de dragut este asa somnoros...


the end!?




Comentarii

  1. Din ce spui tu aici eu am gasit genul de barbat pe care ti-l doresti si tu. Dar cum se face ca nu ma bucur asa mult de el?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bianca, poate ca nu e genul de barbat pe care ti-l doresti tu? Sau poate ca este si inca nu ai realizat acest lucru! Hugs!

    RăspundețiȘtergere
  3. exista, din pacate se toceste...:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu unul nu mai am curaj sa cred in asa ceva.. nu stiu de ce :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...