Privind inapoi, la toate experientele pe care le-am avut si toate momentele din viata mea, incep sa cred din ce in ce mai tare in ideea ca atragi ceea ce gandesti, sau ca iti induci singur starile.
Nu sunt o persoana puternica, deloc! Dar uneori imi place sa simulez acest lucru, si-mi iese...de fata cu alte persoane, din pacate pentru mine, eu stiu adevarul.
Evident ca la varsta mea nu pot spune ca am avut probleme, spre deosebire de altii, nu am de ce sa ma plang. Poate ca sunt chiar o norocoasa si ma consider asa, insa defectul apare cand pui prea mult suflet.
Cand stii sa pui bariera, sa zici stop?! Exista vreo regula sau se poate masura cumva cat si in ce situatii sa te implici emotional sau nu?
In functie de reusitele sau dezamagirile traite iata ca apar si starile despre care vorbeam, ca ti le induci singur, dar am ajuns la concluzia ca orice om este mai frumos cand zambeste si cand se bucura de fiecare zi pe care o traieste. In orice moment poate observa ceva frumos, poate privi cerul si diversele forme ale norilor, poate intalni oameni cu un caracter demn de admirat, poate ignora orice semn de stres si poate imbogati lumea cu fericire.
Intrebarea mea este, cum poti scapa totusi si de acele zile cu mai putin soare pe fata ta?!
Pace si fericire!
Asta ma intreb si eu de atat de mult timp incat a inceput sa doara doar gandul.
RăspundețiȘtergere@Bianca, si niciun raspuns?
RăspundețiȘtergere