Treceți la conținutul principal

Dacă mergi la doctor afli și cum e în Singapore



Și iată-mă cum stau cu cafeaua lângă mine, în miezul zilei, la laptopul meu de acasă și vă scriu ce s-a întâmplat.



 În mod normal ar fi trebuit să fiu la muncă, da, așa este, însă după o vârstă, când te lasă balamalele, mai mergi pe la doctor și mai aflii una alta. Că așa vin veștile. Buluc. Nu e nicio problemă, trebuie să le iei pe toate că atare și să asculți de medic, fiindcă nu degeaba a făcut ataaaatia ani de școală și are mult mai multă experiență decât simptomele date de Google.



 Nu despre durerile mele vreau să vă povestesc, ci despre o experiență trăită de doamna doctor.



 Cum așteptam eu cumințică să îmi scrie tratamentul, am început să mă uit printre diplomele dumneai și ce mai are atârnat pe pereți, moment în care am văzut o diplomă de participare la un eveniment în Singapore. În  clipa acea nu am putut să mă abțin, pentru că eram curioasă cum i s-a părut acolo și care au fost costurile.



 O întreb: "Doamna doctor, ați fost în Singapore? V-a plăcut?" 



 "Am fost în Singapore și India și vreau să-ți spun că acum Europa mi se pare nimic după ce am fost acolo." 



 Eu și mai curioasă de ce, am vrut să aflu ce s-a întâmplat.



 "Despre costuri, Singapore e scumpă, am mers 14 ore cu avionul, iar totul a fost plătit pentru noi să mergem, am fost 7 doctori din toată lumea, iar pentru fiecare s-a cheltuit 5.000 de EUR pentru 7 zile..



 Altceva vreau să îți povestesc.



 Eram undeva afară, luam masa și aveam un șal pe care l-am pus pe scaun, iar fiindcă bătea vântul, a căzut cumva de pe scaun, iar după ce m-am ridicat nu m-am mai uitat după el și l-am pierdut. Crezi că la noi în țară l-ai mai fi găsit? Eh, hai să-ți zic ce s-a întâmplat aici. A doua zi de dimineață, a bătut o fată din personalul hotelului la ușă și m-a întrebat dacă am pierdut ceva (a se nota faptul că nu a menționat ce anume), iar eu am zis că nu sunt sigură dacă am pierdut șalul sau este undeva prin cameră, fiind dezordine. Atunci femeia respectiva a zis că da, este al meu și că eu l-am pierdut. Mi-a adus șalul împachetat ca pentru cadou, cu chitanță, pe o tavă!"



 Și acum vin eu și vă întreb: unde, la noi în țară, ați mai păți așa ceva? Și încă nu v-am spus în ce an a fost acolo, dar urmează, după ce vă mai relatez ceva. 



 Revine asupra poveștii și zice: 



 "Eu fumam atunci și am ieșit cu colegii, în spațiul amenajat, să fumăm o țigară. Lângă noi, pentru scrum și aruncat țigara aveam niște butoaie mari, frumos pictate, colorate și cu pământ unde să o stingem. După ce terminăm de fumat, le aruncăm în acel pământ din butoi, iar în secunda următoare vine o doamnă cu mănuși în mâini, un sac și o pipetă. Venise să strângă mucurile cu pipeta. Atunci,  rușinată cumva, am întrebat dacă mai avem voie să fumăm acolo, iar răspunsul a fost că normal că avem voie, de aceea este ea acolo. Să strângă!"



 Toate astea se întâmplau în 2007, iar noi în 2019 încă mai aruncăm gunoaie pe geamul din mașină. 



 Îmi povestea că într-adevăr, acolo toată lumea știe ce înseamnă o regulă, sunt stricți, însă există civilizație. Mai mult de atât, ei țin foarte mult la poluarea fonică și vizuală. De exemplu, dacă începi să vorbești mai tare sau să țipi pe stradă, polițiștii vin lângă tine și te întreabă dacă te pot ajuta cu ceva, că ei sunt acolo să te ajute și să  îți rezolve problema, fără a fi nevoie să tipi. Poluarea vizuală? De exemplu,  doamna doctor își aduce aminte  că se introdusese pe o rută nouă anumite tramvaie și tot noi. Ei bine, dacă îndrăzneai să zgârii cu ceva, amenda era triplă față de o amendă normală.



 Repet: anul 2007.



 Și-acum stau eu și mă gândesc, după 30 de ani, cam câți ani ne mai trebuie să ne civilizăm și să înțelegem că NOI trăim în lumea asta și NOI trebuie să fim mai buni, nu alții de lângă noi, nu să judecăm persoana de lângă ci să vedem unde putem noi să fim mai buni.



 Sunt curioasă să aud părerile voastre.



 Vă las și un mix drăguț.



 Hugs!

Comentarii

  1. Nu am ajuns nici în Singapore și nici în India, dar oricum am dat si eu de oameni cum trebuie în alte părți decat România. Și la fel referitor la curătenie și ordine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca vom ajunge si noi, candva, la acel nivel. Te pup!

      Ștergere
  2. WOW! Nu știu dacă la noi ai să vezi vreodată așa ceva :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Tocmai ce m-am trezit, acum pentru mine ar fi buna o cafea și în România 😂😂😂

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow! Extraordinara experiență!nu am ajuns in acasta parte de lume dar imi doresc. Este cu adevarat un exemplu despre cum ar trebui sa arata o tara civilizata

    RăspundețiȘtergere
  5. Și la noi găsești locuri în care civilizația e la ea acasă. Un șal îl primești înapoi, de exemplu, și azi și în 2007. Important e să ți-l găsească un om. Iar oameni și neoameni sunt peste tot.
    Civilizația se întreține și învață, dar trebuie să vină și sub forma unei legi care nu iartă pe nimeni ��
    Respectul face de asemenea parte din așa zisa civilizație...

    RăspundețiȘtergere
  6. Din pacate la noi nu prea vezi asa ceva! Mai avem multe de invatat dar mie mi se pare ca ne ducem in jos din ce innce mai rau😕

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow, impresionanta poveste, intr-adevar. Singapore m-a tentat mereu, dar acum chiar imi doresc sa vizitez.

    RăspundețiȘtergere
  8. Tare mi-ar plăcea să merg acolo. Îi mulțumesc doamnei doctor pentru informații.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pe mine ma intristeaza toate reactiile de genul "la noi nu o sa vezi așa ceva". Doua contraexemple simple: eu mi-am uitat telefonul (scumpicel) pe o bancă din parc și când mi-am dat seama ca nu il am, am sunat pe numărul meu de pe telefonul soțului, mi-a răspuns un băiat si mi-a zis ca mi-a găsit telefonul si ca ma așteapta cu el pe aceeasi bancă. M-am dus (singura), mi l-a dat fara comentarii, i-am mulțumit, am plecat.
    Cat despre gunoaie, eu una am "hobby"-ul de a strânge gunoaie dupa altii, prin locurile publice. Deci se poate si la noi, dar cu condiția să participăm activ la schimbare in loc sa asteptam de la altii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine ar fi sa existe din ce in ce mai multi oameni ca tine si ca baiatul acela din parc!

      Ștergere
  10. Cred ca se poate si la noi. Intr-adevar, mai avem de lucrat la multe aspecte, dar fiecare dintre noi poate schimba ceva.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu am fost in Singapore până acum,dar aș vrea să merg. Ai idee câte claxoane dau zilnic? E deranjant să văd cum aruncă mereu cineva,ceva din mașină. Ba țigara,ba o sticla, ba pungi...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…