Treceți la conținutul principal

Dacă mergi la doctor afli și cum e în Singapore



Și iată-mă cum stau cu cafeaua lângă mine, în miezul zilei, la laptopul meu de acasă și vă scriu ce s-a întâmplat.



 În mod normal ar fi trebuit să fiu la muncă, da, așa este, însă după o vârstă, când te lasă balamalele, mai mergi pe la doctor și mai aflii una alta. Că așa vin veștile. Buluc. Nu e nicio problemă, trebuie să le iei pe toate că atare și să asculți de medic, fiindcă nu degeaba a făcut ataaaatia ani de școală și are mult mai multă experiență decât simptomele date de Google.



 Nu despre durerile mele vreau să vă povestesc, ci despre o experiență trăită de doamna doctor.



 Cum așteptam eu cumințică să îmi scrie tratamentul, am început să mă uit printre diplomele dumneai și ce mai are atârnat pe pereți, moment în care am văzut o diplomă de participare la un eveniment în Singapore. În  clipa acea nu am putut să mă abțin, pentru că eram curioasă cum i s-a părut acolo și care au fost costurile.



 O întreb: "Doamna doctor, ați fost în Singapore? V-a plăcut?" 



 "Am fost în Singapore și India și vreau să-ți spun că acum Europa mi se pare nimic după ce am fost acolo." 



 Eu și mai curioasă de ce, am vrut să aflu ce s-a întâmplat.



 "Despre costuri, Singapore e scumpă, am mers 14 ore cu avionul, iar totul a fost plătit pentru noi să mergem, am fost 7 doctori din toată lumea, iar pentru fiecare s-a cheltuit 5.000 de EUR pentru 7 zile..



 Altceva vreau să îți povestesc.



 Eram undeva afară, luam masa și aveam un șal pe care l-am pus pe scaun, iar fiindcă bătea vântul, a căzut cumva de pe scaun, iar după ce m-am ridicat nu m-am mai uitat după el și l-am pierdut. Crezi că la noi în țară l-ai mai fi găsit? Eh, hai să-ți zic ce s-a întâmplat aici. A doua zi de dimineață, a bătut o fată din personalul hotelului la ușă și m-a întrebat dacă am pierdut ceva (a se nota faptul că nu a menționat ce anume), iar eu am zis că nu sunt sigură dacă am pierdut șalul sau este undeva prin cameră, fiind dezordine. Atunci femeia respectiva a zis că da, este al meu și că eu l-am pierdut. Mi-a adus șalul împachetat ca pentru cadou, cu chitanță, pe o tavă!"



 Și acum vin eu și vă întreb: unde, la noi în țară, ați mai păți așa ceva? Și încă nu v-am spus în ce an a fost acolo, dar urmează, după ce vă mai relatez ceva. 



 Revine asupra poveștii și zice: 



 "Eu fumam atunci și am ieșit cu colegii, în spațiul amenajat, să fumăm o țigară. Lângă noi, pentru scrum și aruncat țigara aveam niște butoaie mari, frumos pictate, colorate și cu pământ unde să o stingem. După ce terminăm de fumat, le aruncăm în acel pământ din butoi, iar în secunda următoare vine o doamnă cu mănuși în mâini, un sac și o pipetă. Venise să strângă mucurile cu pipeta. Atunci,  rușinată cumva, am întrebat dacă mai avem voie să fumăm acolo, iar răspunsul a fost că normal că avem voie, de aceea este ea acolo. Să strângă!"



 Toate astea se întâmplau în 2007, iar noi în 2019 încă mai aruncăm gunoaie pe geamul din mașină. 



 Îmi povestea că într-adevăr, acolo toată lumea știe ce înseamnă o regulă, sunt stricți, însă există civilizație. Mai mult de atât, ei țin foarte mult la poluarea fonică și vizuală. De exemplu, dacă începi să vorbești mai tare sau să țipi pe stradă, polițiștii vin lângă tine și te întreabă dacă te pot ajuta cu ceva, că ei sunt acolo să te ajute și să  îți rezolve problema, fără a fi nevoie să tipi. Poluarea vizuală? De exemplu,  doamna doctor își aduce aminte  că se introdusese pe o rută nouă anumite tramvaie și tot noi. Ei bine, dacă îndrăzneai să zgârii cu ceva, amenda era triplă față de o amendă normală.



 Repet: anul 2007.



 Și-acum stau eu și mă gândesc, după 30 de ani, cam câți ani ne mai trebuie să ne civilizăm și să înțelegem că NOI trăim în lumea asta și NOI trebuie să fim mai buni, nu alții de lângă noi, nu să judecăm persoana de lângă ci să vedem unde putem noi să fim mai buni.



 Sunt curioasă să aud părerile voastre.



 Vă las și un mix drăguț.



 Hugs!

Comentarii

  1. Nu am ajuns nici în Singapore și nici în India, dar oricum am dat si eu de oameni cum trebuie în alte părți decat România. Și la fel referitor la curătenie și ordine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca vom ajunge si noi, candva, la acel nivel. Te pup!

      Ștergere
  2. WOW! Nu știu dacă la noi ai să vezi vreodată așa ceva :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Tocmai ce m-am trezit, acum pentru mine ar fi buna o cafea și în România 😂😂😂

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow! Extraordinara experiență!nu am ajuns in acasta parte de lume dar imi doresc. Este cu adevarat un exemplu despre cum ar trebui sa arata o tara civilizata

    RăspundețiȘtergere
  5. Și la noi găsești locuri în care civilizația e la ea acasă. Un șal îl primești înapoi, de exemplu, și azi și în 2007. Important e să ți-l găsească un om. Iar oameni și neoameni sunt peste tot.
    Civilizația se întreține și învață, dar trebuie să vină și sub forma unei legi care nu iartă pe nimeni ��
    Respectul face de asemenea parte din așa zisa civilizație...

    RăspundețiȘtergere
  6. Din pacate la noi nu prea vezi asa ceva! Mai avem multe de invatat dar mie mi se pare ca ne ducem in jos din ce innce mai rau😕

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow, impresionanta poveste, intr-adevar. Singapore m-a tentat mereu, dar acum chiar imi doresc sa vizitez.

    RăspundețiȘtergere
  8. Tare mi-ar plăcea să merg acolo. Îi mulțumesc doamnei doctor pentru informații.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pe mine ma intristeaza toate reactiile de genul "la noi nu o sa vezi așa ceva". Doua contraexemple simple: eu mi-am uitat telefonul (scumpicel) pe o bancă din parc și când mi-am dat seama ca nu il am, am sunat pe numărul meu de pe telefonul soțului, mi-a răspuns un băiat si mi-a zis ca mi-a găsit telefonul si ca ma așteapta cu el pe aceeasi bancă. M-am dus (singura), mi l-a dat fara comentarii, i-am mulțumit, am plecat.
    Cat despre gunoaie, eu una am "hobby"-ul de a strânge gunoaie dupa altii, prin locurile publice. Deci se poate si la noi, dar cu condiția să participăm activ la schimbare in loc sa asteptam de la altii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine ar fi sa existe din ce in ce mai multi oameni ca tine si ca baiatul acela din parc!

      Ștergere
  10. Cred ca se poate si la noi. Intr-adevar, mai avem de lucrat la multe aspecte, dar fiecare dintre noi poate schimba ceva.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu am fost in Singapore până acum,dar aș vrea să merg. Ai idee câte claxoane dau zilnic? E deranjant să văd cum aruncă mereu cineva,ceva din mașină. Ba țigara,ba o sticla, ba pungi...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…