Treceți la conținutul principal

Turist în orașul meu



 Astăzi am fost întrebată dacă sunt bucureșteancă.



 Da.



 M-am născut și crescut în București, iar spre rușinea mea, nu prea am stat pe la țară, la bunici, așa cum mulți cunoscuți au povești despre cum stăteau la țară și se jucau, se mai intoarceau abia seara să mănânce și să doarmă.



 Eu mă jucăm în spatele blocului sau în fața blocului câteodată, ori în părculețe.



 Atât de bucureșteancă sunt, încât, uneori când mă întreabă cineva cum să ajungă în vreo parte a orașului, mă uit pe google maps sau când merg cu mașina folosesc waze-ul. Adică, mai pe scurt, sunt multe părți pe care nu le cunosc, ale orașului și nu mă mandrescu deloc cu asta. Deși pare a fi din ce în ce mai sufocat de oameni, nervi, stres și alte belele, încerc să rămân pozitivă și să îl descopăr cu frumusețile lui.



 Motiv pentru care mi-am propus, împreună cu o prietenă, să încercam de fiecare dată când avem experiențe noi în oraș, să facem poze și să povestim despre ele.



 Într-un weekend a avut ideea de mă duce prin zona Carol, pe străduțele care urcă destul de mult, știind că sunt și fană mișcare și să descopăr căsuțele dintre străduțe care par atât de liniștite și rupte de gălăgie, încât parcă nu te afli în haosul de zi cu zi.





 Pe lângă aceste străduțe, știa de Palatul Șuter și mi-a povestit că are o arhitectură deosebită, numai bună de pozat și de arătat pe blog.



 În câteva cuvinte, acesta se află pe Aleea Șuter 23-25 și este fostul Carol Park Hotel, considerat cel mai luxos hotel de la noi din țară. Aflat pe dealul Filaret, și construit de către un elvețian (Adolf Șuter), palatul datează din 1902, construcția fiind terminată în 1906.



 Se pare că această clădire luxoasă a fost cumpărată de un român, în anul 2015 și 3 ani mai târziu, adică anul acesta se va redeschide, începând chiar cu luna în care vă scriu despre ea, adică septembrie. Eu când am trecut pe acolo părea a fi încă închisă, însă dacă ajungeți pe acolo, în curând, să-mi spuneți dacă s-au ținut de cuvânt și au redeschis-o.  Despre cum arată în interior, nu pot să-mi dau cu părerea, fiindcă nu am intrat, însă găsiți poze pe internet și dacă voi ajunge și înăuntru, cu siguranță voi poza și eu!






  Apropo, să nu uit să vă spun că în această plimbare, am descoperit și o terasă drăguță și intimă, care mi-a adus aminte de terasele micuțe, dar simpatice din Roma. Se numește Jazzbook și are prețuri mai mult decât decente, în zona Cotroceni. Am făcut și o poză la meniu, care să vă ajute să vă ghidați.




O să revin cu unele noi și detalii despre ce mai puteți vedea prin oraș.


Hugs!

Comentarii

  1. Am fost de curând prin zonă, dar nu știam de Palatul Șuter. E mai greu să fii turist în București când locuiești în el. Poate reușim să-l descoperim împreună.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe...

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lam...