Treceți la conținutul principal

Turist în orașul meu



 Astăzi am fost întrebată dacă sunt bucureșteancă.



 Da.



 M-am născut și crescut în București, iar spre rușinea mea, nu prea am stat pe la țară, la bunici, așa cum mulți cunoscuți au povești despre cum stăteau la țară și se jucau, se mai intoarceau abia seara să mănânce și să doarmă.



 Eu mă jucăm în spatele blocului sau în fața blocului câteodată, ori în părculețe.



 Atât de bucureșteancă sunt, încât, uneori când mă întreabă cineva cum să ajungă în vreo parte a orașului, mă uit pe google maps sau când merg cu mașina folosesc waze-ul. Adică, mai pe scurt, sunt multe părți pe care nu le cunosc, ale orașului și nu mă mandrescu deloc cu asta. Deși pare a fi din ce în ce mai sufocat de oameni, nervi, stres și alte belele, încerc să rămân pozitivă și să îl descopăr cu frumusețile lui.



 Motiv pentru care mi-am propus, împreună cu o prietenă, să încercam de fiecare dată când avem experiențe noi în oraș, să facem poze și să povestim despre ele.



 Într-un weekend a avut ideea de mă duce prin zona Carol, pe străduțele care urcă destul de mult, știind că sunt și fană mișcare și să descopăr căsuțele dintre străduțe care par atât de liniștite și rupte de gălăgie, încât parcă nu te afli în haosul de zi cu zi.





 Pe lângă aceste străduțe, știa de Palatul Șuter și mi-a povestit că are o arhitectură deosebită, numai bună de pozat și de arătat pe blog.



 În câteva cuvinte, acesta se află pe Aleea Șuter 23-25 și este fostul Carol Park Hotel, considerat cel mai luxos hotel de la noi din țară. Aflat pe dealul Filaret, și construit de către un elvețian (Adolf Șuter), palatul datează din 1902, construcția fiind terminată în 1906.



 Se pare că această clădire luxoasă a fost cumpărată de un român, în anul 2015 și 3 ani mai târziu, adică anul acesta se va redeschide, începând chiar cu luna în care vă scriu despre ea, adică septembrie. Eu când am trecut pe acolo părea a fi încă închisă, însă dacă ajungeți pe acolo, în curând, să-mi spuneți dacă s-au ținut de cuvânt și au redeschis-o.  Despre cum arată în interior, nu pot să-mi dau cu părerea, fiindcă nu am intrat, însă găsiți poze pe internet și dacă voi ajunge și înăuntru, cu siguranță voi poza și eu!






  Apropo, să nu uit să vă spun că în această plimbare, am descoperit și o terasă drăguță și intimă, care mi-a adus aminte de terasele micuțe, dar simpatice din Roma. Se numește Jazzbook și are prețuri mai mult decât decente, în zona Cotroceni. Am făcut și o poză la meniu, care să vă ajute să vă ghidați.




O să revin cu unele noi și detalii despre ce mai puteți vedea prin oraș.


Hugs!

Comentarii

  1. Am fost de curând prin zonă, dar nu știam de Palatul Șuter. E mai greu să fii turist în București când locuiești în el. Poate reușim să-l descoperim împreună.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…