Treceți la conținutul principal

Turist în orașul meu



 Astăzi am fost întrebată dacă sunt bucureșteancă.



 Da.



 M-am născut și crescut în București, iar spre rușinea mea, nu prea am stat pe la țară, la bunici, așa cum mulți cunoscuți au povești despre cum stăteau la țară și se jucau, se mai intoarceau abia seara să mănânce și să doarmă.



 Eu mă jucăm în spatele blocului sau în fața blocului câteodată, ori în părculețe.



 Atât de bucureșteancă sunt, încât, uneori când mă întreabă cineva cum să ajungă în vreo parte a orașului, mă uit pe google maps sau când merg cu mașina folosesc waze-ul. Adică, mai pe scurt, sunt multe părți pe care nu le cunosc, ale orașului și nu mă mandrescu deloc cu asta. Deși pare a fi din ce în ce mai sufocat de oameni, nervi, stres și alte belele, încerc să rămân pozitivă și să îl descopăr cu frumusețile lui.



 Motiv pentru care mi-am propus, împreună cu o prietenă, să încercam de fiecare dată când avem experiențe noi în oraș, să facem poze și să povestim despre ele.



 Într-un weekend a avut ideea de mă duce prin zona Carol, pe străduțele care urcă destul de mult, știind că sunt și fană mișcare și să descopăr căsuțele dintre străduțe care par atât de liniștite și rupte de gălăgie, încât parcă nu te afli în haosul de zi cu zi.





 Pe lângă aceste străduțe, știa de Palatul Șuter și mi-a povestit că are o arhitectură deosebită, numai bună de pozat și de arătat pe blog.



 În câteva cuvinte, acesta se află pe Aleea Șuter 23-25 și este fostul Carol Park Hotel, considerat cel mai luxos hotel de la noi din țară. Aflat pe dealul Filaret, și construit de către un elvețian (Adolf Șuter), palatul datează din 1902, construcția fiind terminată în 1906.



 Se pare că această clădire luxoasă a fost cumpărată de un român, în anul 2015 și 3 ani mai târziu, adică anul acesta se va redeschide, începând chiar cu luna în care vă scriu despre ea, adică septembrie. Eu când am trecut pe acolo părea a fi încă închisă, însă dacă ajungeți pe acolo, în curând, să-mi spuneți dacă s-au ținut de cuvânt și au redeschis-o.  Despre cum arată în interior, nu pot să-mi dau cu părerea, fiindcă nu am intrat, însă găsiți poze pe internet și dacă voi ajunge și înăuntru, cu siguranță voi poza și eu!






  Apropo, să nu uit să vă spun că în această plimbare, am descoperit și o terasă drăguță și intimă, care mi-a adus aminte de terasele micuțe, dar simpatice din Roma. Se numește Jazzbook și are prețuri mai mult decât decente, în zona Cotroceni. Am făcut și o poză la meniu, care să vă ajute să vă ghidați.




O să revin cu unele noi și detalii despre ce mai puteți vedea prin oraș.


Hugs!

Comentarii

  1. Am fost de curând prin zonă, dar nu știam de Palatul Șuter. E mai greu să fii turist în București când locuiești în el. Poate reușim să-l descoperim împreună.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…