Treceți la conținutul principal

Turist în orașul meu



 Astăzi am fost întrebată dacă sunt bucureșteancă.



 Da.



 M-am născut și crescut în București, iar spre rușinea mea, nu prea am stat pe la țară, la bunici, așa cum mulți cunoscuți au povești despre cum stăteau la țară și se jucau, se mai intoarceau abia seara să mănânce și să doarmă.



 Eu mă jucăm în spatele blocului sau în fața blocului câteodată, ori în părculețe.



 Atât de bucureșteancă sunt, încât, uneori când mă întreabă cineva cum să ajungă în vreo parte a orașului, mă uit pe google maps sau când merg cu mașina folosesc waze-ul. Adică, mai pe scurt, sunt multe părți pe care nu le cunosc, ale orașului și nu mă mandrescu deloc cu asta. Deși pare a fi din ce în ce mai sufocat de oameni, nervi, stres și alte belele, încerc să rămân pozitivă și să îl descopăr cu frumusețile lui.



 Motiv pentru care mi-am propus, împreună cu o prietenă, să încercam de fiecare dată când avem experiențe noi în oraș, să facem poze și să povestim despre ele.



 Într-un weekend a avut ideea de mă duce prin zona Carol, pe străduțele care urcă destul de mult, știind că sunt și fană mișcare și să descopăr căsuțele dintre străduțe care par atât de liniștite și rupte de gălăgie, încât parcă nu te afli în haosul de zi cu zi.





 Pe lângă aceste străduțe, știa de Palatul Șuter și mi-a povestit că are o arhitectură deosebită, numai bună de pozat și de arătat pe blog.



 În câteva cuvinte, acesta se află pe Aleea Șuter 23-25 și este fostul Carol Park Hotel, considerat cel mai luxos hotel de la noi din țară. Aflat pe dealul Filaret, și construit de către un elvețian (Adolf Șuter), palatul datează din 1902, construcția fiind terminată în 1906.



 Se pare că această clădire luxoasă a fost cumpărată de un român, în anul 2015 și 3 ani mai târziu, adică anul acesta se va redeschide, începând chiar cu luna în care vă scriu despre ea, adică septembrie. Eu când am trecut pe acolo părea a fi încă închisă, însă dacă ajungeți pe acolo, în curând, să-mi spuneți dacă s-au ținut de cuvânt și au redeschis-o.  Despre cum arată în interior, nu pot să-mi dau cu părerea, fiindcă nu am intrat, însă găsiți poze pe internet și dacă voi ajunge și înăuntru, cu siguranță voi poza și eu!






  Apropo, să nu uit să vă spun că în această plimbare, am descoperit și o terasă drăguță și intimă, care mi-a adus aminte de terasele micuțe, dar simpatice din Roma. Se numește Jazzbook și are prețuri mai mult decât decente, în zona Cotroceni. Am făcut și o poză la meniu, care să vă ajute să vă ghidați.




O să revin cu unele noi și detalii despre ce mai puteți vedea prin oraș.


Hugs!

Comentarii

  1. Am fost de curând prin zonă, dar nu știam de Palatul Șuter. E mai greu să fii turist în București când locuiești în el. Poate reușim să-l descoperim împreună.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...