Treceți la conținutul principal

Turist în orașul meu

Imagine
De la


 Astăzi am fost întrebată dacă sunt bucureșteancă.



 Da.



 M-am născut și crescut în București, iar spre rușinea mea, nu prea am stat pe la țară, la bunici, așa cum mulți cunoscuți au povești despre cum stăteau la țară și se jucau, se mai intoarceau abia seara să mănânce și să doarmă.



 Eu mă jucăm în spatele blocului sau în fața blocului câteodată, ori în părculețe.



 Atât de bucureșteancă sunt, încât, uneori când mă întreabă cineva cum să ajungă în vreo parte a orașului, mă uit pe google maps sau când merg cu mașina folosesc waze-ul. Adică, mai pe scurt, sunt multe părți pe care nu le cunosc, ale orașului și nu mă mandrescu deloc cu asta. Deși pare a fi din ce în ce mai sufocat de oameni, nervi, stres și alte belele, încerc să rămân pozitivă și să îl descopăr cu frumusețile lui.



 Motiv pentru care mi-am propus, împreună cu o prietenă, să încercam de fiecare dată când avem experiențe noi în oraș, să facem poze și să povestim despre ele.



 Într-un weekend a avut ideea de mă duce prin zona Carol, pe străduțele care urcă destul de mult, știind că sunt și fană mișcare și să descopăr căsuțele dintre străduțe care par atât de liniștite și rupte de gălăgie, încât parcă nu te afli în haosul de zi cu zi.





 Pe lângă aceste străduțe, știa de Palatul Șuter și mi-a povestit că are o arhitectură deosebită, numai bună de pozat și de arătat pe blog.



 În câteva cuvinte, acesta se află pe Aleea Șuter 23-25 și este fostul Carol Park Hotel, considerat cel mai luxos hotel de la noi din țară. Aflat pe dealul Filaret, și construit de către un elvețian (Adolf Șuter), palatul datează din 1902, construcția fiind terminată în 1906.



 Se pare că această clădire luxoasă a fost cumpărată de un român, în anul 2015 și 3 ani mai târziu, adică anul acesta se va redeschide, începând chiar cu luna în care vă scriu despre ea, adică septembrie. Eu când am trecut pe acolo părea a fi încă închisă, însă dacă ajungeți pe acolo, în curând, să-mi spuneți dacă s-au ținut de cuvânt și au redeschis-o.  Despre cum arată în interior, nu pot să-mi dau cu părerea, fiindcă nu am intrat, însă găsiți poze pe internet și dacă voi ajunge și înăuntru, cu siguranță voi poza și eu!






  Apropo, să nu uit să vă spun că în această plimbare, am descoperit și o terasă drăguță și intimă, care mi-a adus aminte de terasele micuțe, dar simpatice din Roma. Se numește Jazzbook și are prețuri mai mult decât decente, în zona Cotroceni. Am făcut și o poză la meniu, care să vă ajute să vă ghidați.




O să revin cu unele noi și detalii despre ce mai puteți vedea prin oraș.


Hugs!
Labels:

Comentarii

  1. Almona11 februarie 2019 la 15:52

    Am fost de curând prin zonă, dar nu știam de Palatul Șuter. E mai greu să fii turist în București când locuiești în el. Poate reușim să-l descoperim împreună.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

De la
  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...
18 comentarii
Citiți mai multe

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

De la
Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

De la
In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe