Astăzi am fost întrebată dacă sunt bucureșteancă.  Da.  M-am născut și crescut în București, iar spre rușinea mea, nu prea am stat pe la țară, la bunici, așa cum mulți cunoscuți au povești despre cum stăteau la țară și se jucau, se mai intoarceau abia seara să mănânce și să doarmă.  Eu mă jucăm în spatele blocului sau în fața blocului câteodată, ori în părculețe.  Atât de bucureșteancă sunt, încât, uneori când mă întreabă cineva cum să ajungă în vreo parte a orașului, mă uit pe google maps sau când merg cu mașina folosesc waze-ul. Adică, mai pe scurt, sunt multe părți pe care nu le cunosc, ale orașului și nu mă mandrescu deloc cu asta. Deși pare a fi din ce în ce mai sufocat de oameni, nervi, stres și alte belele, încerc să rămân pozitivă și să îl descopăr cu frumusețile lui.  Motiv pentru care mi-am propus, împreună cu o prietenă, să încercam de fiecare dată când avem experiențe noi în oraș, să facem poze și să povestim despre ele....

Probabil că voi vorbi despre cea mai cunoscută problemă din București, poate și din alte orașe, asta nu am de unde să știu.         Locurile de parcare.        Am ales subiectul ăsta pentru că mă confrunt cu situația asta de aproximativ două săptămâni și simt că mă lasă nervii ușor, ușor și-s tare curioasă voi cum rezistați.        Până să iau carnetul, tot procesul a fost că o provocare pentru mine, mi-am dorit să promovez școala de șoferi, să intru în posesia carnetului și să fac drumeții cât mai dese, departe de București, nu neapărat să plec cu mașina în fiecare zi la muncă, fiindcă nu văd sensul. Este un oraș mult prea plin încât să-mi petrec 1-2 ore în mașină, în claxoane, nervi și stres, chiar dacă sunt o persoană liniștită, ceilalți participanți din trafic par a avea o energie destul de negativă când vine vorba de condus. Toată lumea se grăbește, taxiurile îți taie față sau te claxonează dacă nu ai ...

Buna dimineata! (ai vrea sa spui..) Dar te trezesti mai dezorientat decat te-ai dus la somn naoptea trecuta, nu intelegi de ce e dimineata iar, ce ora e..si-apoi te loveste! Fuck! Am intarziat. Spala-te repede pe fata, imbraca-te, dar habar nu ai ce-ti iei pe tine, bea o gura de cafea, in aceasi viteza pui o urma de machiaj, ca lumea sa nu observe ca tu habar nu ai ce se intampla cu tine sau in jurul tau..si pornesti. Nu mai asculti nici muzica, nimic, vrei doar sa ajungi, naiba, mai repede la munca, fiindca e vineri si chiar n-ai chef sa stai sa recuperezi. Totul se intampla pe repede-nainte. Incepi sa-ti dai seama ca ceva nu e in regula cu tine cand, vine cineva in dreapta ta si incepe sa-ti vorbeasca. Nimic ciudat pana aici. Ideea e ca tu te uiti la el, cum i se misca buzele si iese un zgomot din gura lui, dar tu nu intelegi nici-o iota! NADA. Te faci ca nu stii despre ce e vorba..iei metroul. Pleci. Si mai ciudat e ca, evident, dimineata toti vorbesc in jurul tau. Tu...

Anul acesta, m-am gândit să aducem bucurie în sufletele copiilor, nu atât de norocoși, printr-o donație mică pentru noi, dar pentru ei destul de importantă. Cum? Fugi repede și aruncă o privire în dulap, vezi ce hăinuțe nu mai porți (să fie și în stare "purtabilă" :) ), și pune într-o punguță de cadou. Dacă mai ai și niște rechizite, jucării, un joc educativ, un săpunel, o pastă de dinți și tot ce ai considera tu că ar fi de ajutor unui copil care merge într-un centru social zi de zi, provine din tr-o familie cu un singur părinte și condiții foarte grele de supraviețuire. NU aș dori să strâng bani, însă, dacă doriți ca voi să cumpărați ceva pentru ei, vă transmit ceea ce mi-au spus directoarele drăguțe de la Fundația Sf. Dimitrie. Faptul că au foarte mare nevoie de săpun, pastă de dinți, un prosop, șampon, șosete, sau pentru familie alimente (ulei, zahăr, orez, paste făinoase, conserve carne, cozonac, etc) sau detergent. După ce fac...

Bagi castile in urechi si pleci, albumu` dam dam diri dam ruleaza pe mp4. Stop. Play! Un fulg de nea cade fix pe buza mea, omu' zice "Da beatu mai tare, BREA", ma uit dar nu sunt atenta doar ascult. Mi-e dor. Am luat-o razna, nu eu, ci tara asta, unu' de prea multe probleme se amuza de cei ce-i trec prin fata in Mercedes Benz, NU, in 131! Gesticuleaza si vorbeste singur, dar in capul lui, ii citesti amaru din ochi si zambetu amar dar destept. E Romania, dar inca rezista. Si da se intampla.. " nu-i mai lua bile-n p**a mea, ia-i nişte zambile şi o să aveţi zilele mai dulci ca mierea de albine am eu pont de metadonă, ia nişte pastile dăi-le şi frate fii tare, o să fie bine."   Bucurestiu` paralizat, inghetat si inserat nicidecum colorat, n-am nevoie de nici un sfat..am in cap doar Specii K Haus, albumu inca deruleaza, iar picioarele merg spre casa..doar doua, golu-i inca acolo.

Ok, ai dreptate! Cel care se amuza de comentariul altcuiva de pe blogul meu, nu-i spun numele pentru ca nu am cerut permisiunea dar daca o sa citeasca o sa se recunoasca. Te amuzai de faptul ca acea tipa spunea ca este "minunat". Si cu ocazia asta apuc si eu sa spun ca da, nu totul e minunat, nici lumea asta in care traim nu e minunata pentru ca..la dracu! tre` sa incepi sa muncesti de la 16 ani ca sa poti sa ai un ban de buzunar, nici nu iesi bine de pe bancile liceului ca incepi sa te gandesti "Cine dracu ma angajeaza pe mine acum? Am nevoie de bani.. ce fac?! Cum imi platesc facultatea?" Asa incepe maturizarea mult prea devreme, bine sau rau, nu stiu cum este, stiu doar ce simt eu.. ca e pacat. Insa, unde vom ajunge daca stam toata ziua si toata atentia noastra se lipeste numai pe acele probleme? Daca asta trebuie facut ca sa scapam de toate grijile, voi face si asta, dar chiar nu cred ca rezolvarea este afundarea in rahatul care se petrece. Daca gresesc..c...