Treceți la conținutul principal

Amintiri de la Castelul Banffy



Hey dragilor!
 
 
 
 Am promis într-un articol anterior că o să mă ocup mai mult de blog, așa că, m-am întors cu noutăți.
 
 
 
 Aș vrea să vă mai împart puțin din ce am trăit eu la Electric Castle, printre bagajele pe care le fac, fiindcă vorba aia e weekend, ce rost are să stăm în casă?? 
 
 
 
 Nu știu dacă am apucat să vă spun că printre artiștii care au urcat pe scenele Electric, s-au numărat și Golan, Subcarpați și Bakermat. Golan au urcat pe scena Hangar, iar Subcarpați și Bakermat la scena principală. 
 
 
 
 Două nume românești și un artist din Olanda, DJ, mai exact. Ai spune că dacă este străin, ar avea dreptul la mai mult timp pe scenă. Nu s-a întâmplat asta. Ce am observat în cele 5 zile de festival, a fost că programul s-a respectat cu strictețe, aș putea spune, nu s-a făcut excepție nici pentru Damian Marley, Jessie J, Bakermat, Subcarpați, Mura Masa sau Netsky. O oră. Atât. O oră te puteai bucura de ei, puteai trăi momentul și te puteai extazia că ai ajuns acolo, că ești în fața lor și dansezi, țopăi, ești fericit și râzi. 
 
 
 
 De unde am observat că este respectat cu atâta rigurorizitate programul?
 
 
 
 Golan, după ultima piesă, Rocket Love, sper să nu greșesc că asta a fost ultima, au întrebat undeva în spate dacă se mai poate o piesă, li s-a răspuns că nu, așa că, și-au luat frumos "La revedere" și au ieșit de pe scenă. Nu m-a surprins, pentru că la cât de mult s-a strigat după Damian Marley, să se întoarcă și n-a făcut-o, nu aș fi înțeles de ce nu s-a întors, ori n-a vrut, ori nu a fost lăsat. Acum eram lămurită, n-a fost lăsat. Într-un fel, este de înțeles. Apoi, apăreau discuții că nu știu care a stat mai mult, nu știu cine a stat mai puțin și așa mai departe.
 
 
 
 Atmosfera de nedescris.

Bakermat probabil nu s-a așteptat să vadă așa public restrâns, adică, din opinia mea, se putea să fie mai multă lume, iar sfatul meu pentru Subcarpați, pentru viitoare evenimente, unde dai în jur de 400-500 de lei pe bilet, ar fi să cânte sau să cânte mai multe. Freestyle, putem auzi într-un concert organizat de primărie, gratuit, sau prin Expirat în București, unde dai doar câteva zeci de lei pe intrare și au timp să experiementeze.
 
 
 
 De Mura Masa ați auzit? Eu da. Și-mi place. Ce nu am înțeles, de ce s-a auzit atât de încet și show-ul, până la piesa Lovesick, a fost destul de slăbuț unde dansai intuitiv, fiindcă mare lucru nu se auzea. Am vrut să-l bifez și pe el pe listă, ceea ce am și făcut, însă cred că am avut așteptări prea mari.
 
 
 
 Vă las și câteva filmulețe scurte cu Golan și mici părți de pe la castel.



 Și-acum mă duc să termin de împachetat, să pornesc la druuuuuum.
 
 
 
 Să înceapă weekend-ul! La mine o să fie cu mult soare. La voi??
 
 
 
 
 
 Dacă ați fost la festival, aștept păreri, iar dacă nu, aveți de gând să mergeți anul viitor?!
 
 
 
 Vă pup!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...