Singur iti complici existenta.

Intr-un moment de neinspiratie m-am gandit sa scriu despre ...simplu.

Imi place tot ce este simplu, privesc cu ochii plini de uimire cand vad un lucru simplu, dar plin de viata. Mai ales oamenii simpli, adica cei care se considera in acest fel, dar de fapt iti ofera mii de lectii de viata si te fac sa vezi viata plina de speranta, sa treci peste pragul de limitare.

Totusi, lucrez intr-un domeniu in care comunic foarte mult cu lumea, si nu inteleg de ce unii sunt atat de irascibili, zi de zi, dornici de a incheia o conversatie cat mai repede, rigizi si nervosi. Cand am o zi in care, pur si simplu nu am chef de nimic, nu arunc nervii pe nimeni, plus de asta, simt ca e o zi pierduta, cat timp am stat asa... fara sa zambesc si trista.
Este foarte usor sa fii amabil, sa ai surasul la indemana si sa stii sa glumesti, indiferent de situatie!!

In seara asta, ma uitam cu admiratie la un om care face un lucru simplu, pentru el, dar minunat pentru noi. Isi impletea mainile intr-un mod genial si se joaca cu ele, creand adevarate povesti, mai bine zis, realitati care-ti trezesc mintea din amortire. Prin umbre isi creiona drumul catre inimle tuturor celor ce-l priveau, umbrele rezultate din mainile lui. Atat de usor, dar totusi atat de greu. Greu fiindca multi nu se pot exprima nici macar in cuvinte, asa cum acest om se exprima prin umbrele mainilor lui.
M-a impresionat ca avea lacrimi in ochi si ca radea in acelasi timp, vibra de speranta si de fericire ca a putut sa transmita mai departe visul si pasiunea care ardeau in interiorul corpului sau, emotiile ii ieseau prin toti porii cand a ridicat o sala intreaga in picioare, uimirea fiind pe masura. Asta m-a lasat fara cuvinte din nou. Faptul ca s-a dus, fara niciun fel de asteptare, cu o simpla prezentare a talentului adunat in ani si ani.

Nu complica lucrurile si doreste-ti cat mai mult de la tine!