Intr-un moment de neinspiratie m-am gandit sa scriu despre ...simplu. Imi place tot ce este simplu, privesc cu ochii plini de uimire cand vad un lucru simplu, dar plin de viata. Mai ales oamenii simpli, adica cei care se considera in acest fel, dar de fapt iti ofera mii de lectii de viata si te fac sa vezi viata plina de speranta, sa treci peste pragul de limitare. Totusi, lucrez intr-un domeniu in care comunic foarte mult cu lumea, si nu inteleg de ce unii sunt atat de irascibili, zi de zi, dornici de a incheia o conversatie cat mai repede, rigizi si nervosi. Cand am o zi in care, pur si simplu nu am chef de nimic, nu arunc nervii pe nimeni, plus de asta, simt ca e o zi pierduta, cat timp am stat asa... fara sa zambesc si trista. Este foarte usor sa fii amabil, sa ai surasul la indemana si sa stii sa glumesti, indiferent de situatie!! In seara asta, ma uitam cu admiratie la un om care face un lucru simplu, pentru el, dar minunat pentru noi. Isi impletea mainile intr-un ...

Ma amuza ipocrizia asta de care sunt inconjurata si pe care multa lume o poarta fara ca nici macar sa-si dea seama, lucru si mai grav, cred eu. Si spun asta pentru ca am analizat urmatorul lucru: evolutia lui Krem ( in cazul in care nu stiti, pana, acum cine este, o sa vedeti putin mai jos ). Recunosc, nu am auzit de foarte mult timp de el, insa cu siguranta, spre deosebire de multi dintre voi, nu l-am auzit pentru prima data la "Romanii au talent". Si acum sa fac si legatura cu ipocrizia? Da. Cand intreb diferite persoane, "ai vazut mah, emisiunea aia?" de cele mai multe ori aud " pleaca maaaa, nu ma uit eu la TV, e un rahat!" A, DA?! Si atunci, cum se face ca, dupa emisiunea in care a aparut, Facebook-ul e plin de "Krem-Sara", daca voi nu va uitati la TV sau la emisiuni d-astea "copiate de pe la americani"? :) Tare sunt curioasa.