Treceți la conținutul principal

Singur iti complici existenta.



Intr-un moment de neinspiratie m-am gandit sa scriu despre ...simplu.

Imi place tot ce este simplu, privesc cu ochii plini de uimire cand vad un lucru simplu, dar plin de viata. Mai ales oamenii simpli, adica cei care se considera in acest fel, dar de fapt iti ofera mii de lectii de viata si te fac sa vezi viata plina de speranta, sa treci peste pragul de limitare.



Totusi, lucrez intr-un domeniu in care comunic foarte mult cu lumea, si nu inteleg de ce unii sunt atat de irascibili, zi de zi, dornici de a incheia o conversatie cat mai repede, rigizi si nervosi. Cand am o zi in care, pur si simplu nu am chef de nimic, nu arunc nervii pe nimeni, plus de asta, simt ca e o zi pierduta, cat timp am stat asa... fara sa zambesc si trista.
Este foarte usor sa fii amabil, sa ai surasul la indemana si sa stii sa glumesti, indiferent de situatie!!

In seara asta, ma uitam cu admiratie la un om care face un lucru simplu, pentru el, dar minunat pentru noi. Isi impletea mainile intr-un mod genial si se joaca cu ele, creand adevarate povesti, mai bine zis, realitati care-ti trezesc mintea din amortire. Prin umbre isi creiona drumul catre inimle tuturor celor ce-l priveau, umbrele rezultate din mainile lui. Atat de usor, dar totusi atat de greu. Greu fiindca multi nu se pot exprima nici macar in cuvinte, asa cum acest om se exprima prin umbrele mainilor lui.
M-a impresionat ca avea lacrimi in ochi si ca radea in acelasi timp, vibra de speranta si de fericire ca a putut sa transmita mai departe visul si pasiunea care ardeau in interiorul corpului sau, emotiile ii ieseau prin toti porii cand a ridicat o sala intreaga in picioare, uimirea fiind pe masura. Asta m-a lasat fara cuvinte din nou. Faptul ca s-a dus, fara niciun fel de asteptare, cu o simpla prezentare a talentului adunat in ani si ani.

Nu complica lucrurile si doreste-ti cat mai mult de la tine!



Comentarii

  1. este foarte adevarat faptul ca ne place sa ne complicam existenta, este greu sa traiesti simplu!

    RăspundețiȘtergere
  2. coco, mereu m-am intrebat de ce asa greu sa fie simplu?! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti din Amsterdam? Intre pe blogul meu te rog, un blog care tine tot de Olanda...

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate, nu sunt din Amsterdam, dar iti voi vizita blog-ul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Simplitatea si fericirea chiar merg mana in mana.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...