Treceți la conținutul principal

That big girl don't cry.



Voi credeti in depresie?
In momentele in care nu vrei sa vorbesti, nu vrei sa faci nimic. Nu ai rabdare sa porti o discutie normala, vrei doar sa dormi, iar daca afara mai e frig si urat, eventual ploua, e pretextul perfect pentru tine! Poti sta in casa, fara ca nimeni sa stie de tine.
Vi s-a intamplat? Cum ati depasit momentele astea?

Mie imi place sa zamebsc, sa fiu fericita, sa nu am nici-o problema, imi place sa fie soare, sa fie caldut afara, sa-mi petrec timpul cu prietenii, sa fiu inconjurata de ei, dar..am unele stari. Nu stiu sa le descriu.
Merg pe strada si nu simt ca merg. Sau ca exist.






Comentarii

  1. Oh, da! Cred ca fiecare persoana are astfel de momente. Daca mai sunt si meteodependente, e si mai grav. Sunt si eu in categoria asta. Momentan imi infranez meteodependenta incercand sa ma tin ocupata; sa nu-mi stea gandu' la ea. :)
    Zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Andera, ma bucur ca nu sunt singura! :)))) O zi maxima si tie!!:*Si te mai astept pe aici cu cea mai mare placere!

    RăspundețiȘtergere
  3. si mie mi-ar placea sa pot avea momente in care sa ma pot "bucura' de depresia mea.. din pacate trebuie sa ma prefac mereu.

    RăspundețiȘtergere
  4. mai demult, depresiile imi erau mai rare, dar mai intense. acum, odata cu inaintarea in varsta, sunt mai dese, dar mai usor de suportat...de fiecare data, trebuie sa fiu atenta sa imi concentrez atentia pe altceva; un alt decor, o carte mai vesela, ceva muzica buna, o discutie agreabila etc, nu propria-mi suferinta sau furie...altfel, ma scufund si mai adanc :)
    depresia e o adevarata inertie :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @bianca, poate ca e mai bine sa te prefaci, in felul asta ma gandesc c-o poti pacali la nesfarsit.

    @erys, ma bucur ca iti poti lua mintea de la starea asta si-ti ocupi timpul. Eu, parca orice as face, vine si starea in toate actiunile mele.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...