Ador sa fiu surprinsa. Bineinteles, trebuie sa fie si intr-un mod placut, altfel... prefer sa stiu dinainte ce mi se va intampla, desi suna ciudat, as vrea sa-mi stiu viitorul pentru a incerca sa evit raul. Sunt optimista, vesela si-mi place sa cred ca viata chiar poate fi frumoasa, daca ai idee cum s-o controlezi. Imi place cand mai vad lume care zambeste de dimineata, cand cei din jurul tau sunt amabili, dar cel mai mult ma face fericita cand el vine la mine in Bucuresti sau cand imi atrage atentia cu cate un compliment spus asa cum stie el sa ma faca sa zambesc. In alta ordine de idei, as vrea sa fiu fericita tot timpul si daca nu am motiv, tot trebuie sa existe pe undeva unul bine ascuns, care asteapta sa iasa la iveala! Pe langa complimentele lui, ce-mi face sa-mi mai sara sangele prin vene de fericire, mai este si muzica buna. Muzica noua si buna! In felul acesta ajung la stilul meu, hip-hop, care m-a tras de partea lui de ceva timp si nu da semne sa ma faca sa ma plicti...

"Minte-ma frumos!" Oare asta isi doreste toata lumea? Nimeni nu mai poate sa infrunte adevarul, sa puna piciorul in prag si sa spuna ce-l doare, ci prefera sa accepte cu jumatate de zambet pe buze, minciuna frumos ambalata, eventual si cu fundita. Mergem la serviciu, mintiti de sistem, pacaliti de salariul pe care-l asteptam la avans si lichidare ca pe painea calda, tocmai pentru a cumpara o paine calda si sa platesti facturile, pentru ca altfel e posibil sa te trezesti cu o citatie la usa. Cu toate astea, nu comentam nimic si nu ne zbatem sa ne fie mai bine! Suntem naivi si acceptam prea multe, in speranta ca poate se va schimba ceva de la sine, insa nu va trece fara ca tu sa vorbesti, fara ca tu sa notezi faptul ca esti mintit si sa-l avizezi pe cel din fata ta, ca stii lucrul asta. Nu mai zambi sau nu mai tace, lasandu-te calcat in picioare. Vei fi luat de fraier, iar mai tarziu... degeaba vei mai incerca sa lupti pentru ce-ti pasa si ce te-ar face fericit. ...

Cand erai mic spuneai cat de mult iti doresti sa fii adult, sa faci tot ce vrei si sa nu mai depinzi de parintii tai. Ei bine, cand timpul a sosit peste tine si deodata te vezi mare, matur... mai mult sau mai putin, dar in orice caz, copilaria nu mai e prin preajma ta, spui cat de mult iti doresti sa fi fost mic din nou. Am intrat intro stare de nostalgie cand ii vad pe toti adolescentii din jurul meu meu cu ghiozdanele, sau incercarea de ghiozdane (genti, posete care mai de care, baietii cu un caiet in buzunar), vin sau se duc spre scoala, in timp ce eu ma duc spre serviciu. Ei au probleme cum sa faca ia o nota mai mare de 5, ce le mai spun diriga/dirigu` si de la ce ora sa mai chiuleasca...ohh...happy times. In shimb, eu ma gandesc cum sa fiu mai responsabila si cum sa fac sa nu mai intarzii la birou, ori cum sa lucrez mai mult pentru a avea un bonus mai mare, sa se simte la salariu :). Ah, da, imi mai trec prin minte si idei cum as putea sa fac sa fiu mai buna, sa primesc o pr...

De ceva timp lucrez intr-un call-center. Nu mi-e rusine sa zic asta, fiindca, desi credeam ca e ceva banal, acum mi-am schimbat parerea. Este destul de solicitant, inveti destul de multe si acumulezi informatii importante, dar pe langa informatiile aceste importante, mai strangi si fel si fel de povesti amuzante. De exemplu, ce m-a uimit pe mine in ultima perioada. Noi raspundem si apelurilor Bergenbier. Ei, bine... ori ai nervi de fier sa te intelegi cu betivu`, ori n-ai. Asta e stabilita din start. Ce intreaba bautorul de "berjenbir" (cum se exprimau multi dintre ei,cand sunau), in momentul in care apeleaza?! Vor sa afle si ei magazinele care sunt centre de premiere! Da! :)) Eu tin minte, cand mai castigam la Cola sau Pepsi, ma plimbam cu capaul ala, pe la magazine, cand imi aminteam, sa gasesc un centre de premiere. Daca nu gaseam, aia era, nu muream pentru 3-5 lei, cat costa o Cola. Bah, baiete, dar bautorii de bere sunt mult mai agresivi. Sunau pentru a afla ...

Nu credeam ca o sa zic tocmai eu lucrul asta, dar am ajuns in momentul ala in care simt ca obosesc sa zambesc pentru a ascunde, de fapt, toti nervii si stresul meu. Nu mai am rabdare sa mint ca totul e bine, ca sunt un fel de Wonderwoman, care n-are probleme si nu le gasesc rezolvare, nu gasesc nici macar un inceput de rezolvare. Sunt constienta ca la varsta mea, astea nu-s probleme si ma vait degeaba, dar in momentul asta ma acapareaza. Mi-e frica sa vorbesc despre ele, mi-e frica sa ma deschid, asa ca, mai schitez un ultim zambet :). E normal sa obosesti de la zambete false, de la care speri sa iasa, totusi, ceva bun din ele? Tot ce vreau in momentul asta este sa plecam undeva departe, 1 saptamana, 1 luna sau ceva timp si sa uit cuvantul "probleme". Sau macar o zi...dar sa fie intrun loc departe de tot haosul.

In general, nu am o parere foarte buna despre mine. Nu ma consider atat de inteligenta, sunt mai mult naiva, ceea ce nu cred ca este in foarte mare avantaj, frumoasa.. nici atat :)), iar pana la varsta asta nu am vizitat, nici mai mult, nici mai putin, de 3 tari ( consider ca este cam putin ). Asa ca, am cateva idei, planuri, sau cum vreti voi sa le spuneti, pentru mine si viitorul meu. Lucruri care sa ma ajute sa ma dezvolt ca si om, atat in interiorul meu, cat si pe plan profesional. - vreau sa vizitez toate coturile frumoase ale Romaniei; - sa vizitez cat mai multe tari straine;  - sa ajung in New York; - sa intalnesc oameni destepti, plimbati si frumosi de la care sa invat ce inseamna sa fii un om superb, nu perfect, fiindca nu exista perfectiune; - sa citesc foarte mult; - sa fiu vesela si cu zambetul pe buze tot timpul; - sa am casa mea, cu vedere la mare, cu o terasa unde sa-mi beau in fiecare dimineata cafeaua linistita; - sa ajung sa fiu un P.R. de succes...

Nu am mai scris de mult.. din pacate sau din fericire pentru cei care mai citeau, din cand in cand, prostiile pe care le scriam. Azi mi s-a facut dor sa mai umplu cateva randuri. Daca imi doresc o carte, candva in viata asta, trebuie sa exersez undeva, nu?! :) Simt nevoie sa vorbesc despre schimbare. Pare atat de mic cuvantul, dar este un lucru care te ia prin surprindere, se intampla fara sa-ti dai seama, lucreaza cu timpul, nu stiu daca pro sau contra ta, cert e ca nu are un semn de atentionare, unde sa scrie data si ora la care soseste. Iti dai tu seama, cand probabil nu erai asteptat sa te lovesti de schimbarea asta. Nu este ceva rau! Este productiva, realistica si te intareste. Cum dintro persoana care se hlizeste tot timpul la serviciu, devii persoana serioasa si concentrata pe task-urile pe care le ai de indeplinit zilnic; cum dintrun copil naiv, ajungi persoana calma si calculata (nu in toate cazurile, mai sunt si unele scapari, unde uiti de matematica si de calcule). ...