Tu ce raspundeai la: "O sa vezi, c-o sa te schimbi."?

Nu am mai scris de mult.. din pacate sau din fericire pentru cei care mai citeau, din cand in cand, prostiile pe care le scriam. Azi mi s-a facut dor sa mai umplu cateva randuri. Daca imi doresc o carte, candva in viata asta, trebuie sa exersez undeva, nu?! :)

Simt nevoie sa vorbesc despre schimbare.

Pare atat de mic cuvantul, dar este un lucru care te ia prin surprindere, se intampla fara sa-ti dai seama, lucreaza cu timpul, nu stiu daca pro sau contra ta, cert e ca nu are un semn de atentionare, unde sa scrie data si ora la care soseste. Iti dai tu seama, cand probabil nu erai asteptat sa te lovesti de schimbarea asta. Nu este ceva rau! Este productiva, realistica si te intareste.
Cum dintro persoana care se hlizeste tot timpul la serviciu, devii persoana serioasa si concentrata pe task-urile pe care le ai de indeplinit zilnic; cum dintrun copil naiv, ajungi persoana calma si calculata (nu in toate cazurile, mai sunt si unele scapari, unde uiti de matematica si de calcule). Ai incredere in persoana de langa tine, fara sa pui prea multe intrebari, asta da schimbare, nu mai esti adolescenta care se temea "de ce?", "cum?" si "in ce fel?" s-o intampla...
Cum schimbarea inseamna sa treaca timpul pe langa tine si sa realizezi ca nu ti-ai mai vazut vechi prieteni, de nu mai tii minte cand, iar tu erai convins de faptul ca n-o sa treaca atat de mult timp, fara sa-i vezi.
Faci lucruri pentru prima oara cu acea persoana, chestii la care nici nu te gandeai vreodata c-o sa se intample.
Simti cum fizic te schimbi, dar ai nevoia sa iti confirmi ca esti tot tu, asa ca uneori revii la unele copilarii ale tale. Poate ca ele deranjeaza uneori, dar se schimba prea multe, nu mai esti copil, simti cum adultul o sa vina peste tine si profiti cat mai ai ocazia de doza, inca neterminata, de copilarisme.

Schimbarea este continuitate, adaptare si iti demonstreaza ca esti puternic. Veti spune ca o schimbare poate fi si negativa, dar mie imi place sa privesc mereu lucrurile intro nota pozitiva. :)

C`Ya soon?!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Citiți mai multe

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale. Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu. Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă ritualul de frumusețe...

Citiți mai multe

Fă-ți un bine: zâmbește!

Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic? Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii. Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați! Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile. Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lam...

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog