Treceți la conținutul principal

Visul din curtea casei mele de la țară


 


Țin minte că aveam în jur de 12 ani, eram clasa a6a și am primit marea veste. Mami cu tati tot discutau să cumpere o casă, însă nu erau deciși unde, așadar de la vârstă de 12 ani, am aflat unde s-au hotărât să cumpere și ne-au spus mie și fratelui meu că au luat-o! Este în Alexandria, Teleorman, de unde era bunica din partea mamei.


Lui tati i-a plăcut foarte mult zona și mai ales faptul că este șosea acolo și nu drum de țară. Încet, încet au dărâmat construcția de pe acel teren, fiind o casă bătrânească și au început ei să o construiască de la zero. Ei doi cu mâinile lor și, bineînțeles, cu ajutorul primit din când în când de la oamenii de acolo. Toți trei, tati, mami și fratele meu s-au implicat 200% în ridicarea acestei case, însă eu fiind mai mică am mers mai rar acolo și nu înțelegeam prea bine conceptul de a avea un loc al nostru la țară.


Anii au trecut peste mine, am împlinit 30 de ani și am început să apreciez din ce în ce mai mult liniștea de țară și aerul curat, care nu peste poluat de mii de mașini, cu atât mai mult să eviți poluare fonică dată în fiecare zi, în oraș, de claxoane, sirene de poliție sau salvare, tramvaie și așa mai departe.


A fost visul tatălui meu să vadă această casă terminată și să se poată retragă, la pensie, în liniște, să stea afară să își bea cafeaua și apoi să mai facă treabă, iar seara să ciocnească un pahar cu vecinii. Acum ne-a rămas nouă să ducem mai departe acest vis și să terminăm casa, cu atât mai mult să amenajăm tot spațiul din gradină, să fie cât mai plăcut ochiului și sufletului, motiv pentru care am apelat la Biano.


Am vrut să evit să pierd ore în șir prin magazine și să fiu chiar în curtea pe care mi-o doresc amenajată și pregătită de primăvara, așa că am ales cea mai frumoasă variantă: acea de a-mi bea cafeaua cea de toate zilele cu website-ul deschis, căutând prin toate produsele de gradină pe care Biano mi le oferă, fiind ca un mall dedicat mobilierului sau accesoriilor de interior sau exterior. Și sunt multe și frumoase!


În primul rând, vreau să stau pe scaune și să simt că aș sta pe un norișor și am căutat cele mai confortabile scaune așa că m-am oprit asupra unui set de fotolii. În momentul în care le-am văzut, deja m-am imaginat cum mă scufundam cu orele pe unul din ele, lucrând cu laptopul în față la articolele de pe blog cu limonada și cafeaua lângă mine. 



Îmi doresc o masă mare de gradină, unde să putem sta cu toții, pentru că știu că întotdeauna când venea cineva la noi, tati îi așeză pe toți la masă și îi cinstea ori cu țuică făcută la noi în curte sau vinul făcut tot acolo și cred că masa aceasta de lemn pe care am găsit-o, care măsoară nici mai mult, nici mai puțin de 2 m, este perfectă!





Când ciripitul pasărilor, cotcodăcitul găinilor sunt din ce în ce mai puternice, nimic nu m-ar relaxa mai mult decât să stau într-un balansoar, în bătaia soarelui și să îi mulțumesc că ne-a lăsat așa un loc de care să avem grijă și care să ne ofere liniștea sufletească de care avem nevoie în mod constant.


Zis și făcut și chiar găsit!



Iar când soarele e prea puternic și am terminat treaba prin curte, ne strângem cu toții, eu, mami și fratele meu, la o limonadă, avem nevoie neapărat să ne protejăm de razele puternice, mai ales vara și în mod clar avem nevoie de o umbrelă, însă o să îndrăznesc să visez la ceva mai mare! La un foișor de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Să-mi spuneți voi că nu vă place, pentru că nu o să vă cred!



Și ceea ce mi-am dorit întotdeauna și nu o să mă abțin să îl iau, este un scaun din acela agățat, pentru că îmi amintește de copilărie și de cum mă dădeam eu în leagăn, așa că, va trebui să aleg unul rezistent și sper că am făcut alegerea corectă. Pare rezistent și destul de mare pentru două persoane, daca vrea și mami să dea în leagăn cu mine, iar dacă nu, eu pot să și dorm în el!







Îndată ce vă fi gata, vă voi chema la un grătar la noi în curte și să testăm noile produse pe care le-am ales nu chiar atât rapid, pentru că sunt o persoană indecisă, dar noroc că Biano mi-a dat o gamă atât de diversă, încât am găsit fix ce am vrut și exact pe placul meu și al familiei mele!


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.



Comentarii

  1. Îmi place spațiul amenajat de tine. Poate ne vom vedea într-o zi și vom sta chiar acolo. 🤗 Mult succes!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...