Treceți la conținutul principal

Barbatii sunt obedienti sau femeile au prea multe pretentii? | De Vina Este Iza


 sursa foto: Pinterest


Aveam o discutie cu cineva si imi tot punea intrebari in privinta barbatilor, ce parere am despre ei? Pentru ca initial am fost intrebata ce parere am despre femei. 


Poate ca a fost datorita faptului ca am crescut mai mult printre baieti sau in gastile pe care le-am avut din generala si liceu, erau mai multi baieti, insa mereu m-am inteles mai bine cu ei. Iar cu fetele cu care m-am inteles sunt si in prezent prietenele mele. Sunt de acord cu faptul ca fiecare avem bataile noastre, si-atunci sunt momente cand nu pot sa inteleg toate lucrurile pe care femeile le considera drame. Cat despre barbati, ei mi se par mai relaxati, asa ca am relationat mai bine cu ei. 


Bun, acum ca am lamurit partea asta, atat pentu voi, cat si pentru persoana cu care discutam, am primit un scenariu cu care nu sunt de acord si sper ca asta sa nu fie in totalitate adevarat. 


In ultima perioada barbatii au devenit obedienti. Eu inteleg prin asta ca daca femeia ii zice ceva, atunci el executa fara problema, orice ar fi. Dar de ce e nevoie sa se ajunga acolo? Atat de pretentioase suntem noi femeile incat nu putem intelege ca un om are nevoie si de libertate si toti suntem diferiti asa ca nu putem sa coincidem in tot ce facem sau tot ce ne place?

Asta e si frumusetea, in orice fel de relatie, zic eu. Sa ai subiecte pe care sa le dezbati si sa ii explici partenerului de ce iti plac anumite lucruri sau de ce nu. Pe langa multe alte frumuseti, bineinteles.

Daca noi femeile ii punem pe barbati sa faca tot ce vrem noi, iar ei sa accepte TOT, fara niciun fel de discutie, unde mai este amuzamentul si adrenalina din toata treaba asta? Intreb pentru ca eu nu stiu sa fi functionat asa si daca as face asa, mai mult ca sigur m-as plictisi. Pe langa acest aspect, mi se pare ca dispare orice urma de comunicare in toata schema asta de supunere sau obedienta. 


Si poate ca o sa fiu rea, dar de ce sa te transformi in ceva ce nu iti doresti pentru o alta persoana? Ca sa devii o varianta a ta care nu iti place, doar ca sa tii langa tine un om pentru ca daca nu te place cum esti cu adevarat te va parasi. Asa si? Ramai singur. Este atat de rau? Adica, eu nu pot sa cred ca singuratatea asta e cel mai rau lucru care ti se va intampla. Sigur e cineva acolo si pentru tine, care te vede si te accepta FIX asa cum esti. 



Da, ai nevoie sa comunici ce iti place si ce nu si ce puteti face IMPREUNA ca sa ajungeti intr-un punct comun, insa nu sa te supui la dorintele cuiva, fara sa discuti, daca nu esti de acord.


Asa ca, pe mine ma ingrijoreaza treaba asta si sunt curioasa daca este pe bune ca in ziua de azi barbatii asculta mai mult de femei, desi femeile poate nu sunt intotdeauna coerente.

Si nu-mi spuneti ca poate e din iubire. Din iubire ghidezi omul de langa tine catre bine si ai curajul sa ii spui unde greseste, tocmai pentru a deveni cea mai buna varianta. Daca imi spuneti ca tot din iubire accepta orice, nici pe asta nu pot s-o inteleg. Poate din obisnuita si comoditate, pentru ca daca ar fi iubire reciproca, atunci ar fi si respect si intelegere, iar cand pui pe cineva sa actioneze impotriva vointei (putina dramatizare), atunci nu e o iubire de ambele parti. 


Atat spun momentan.


Va imbratisez!


Pe mine ma puteti sustine pe Patreon si ma mai gasiti si pe

Instagram

Facebook

YouTube



crockpot-romania.ro/ melitta-romania.ro starshiners.ro

Comentarii

  1. Am întâlnit o situație de genul. Un tip care era din gașca dar era mai mereu singur(adică nu l-am văzut niciodată cu parteneră) a găsit de câțiva ani pe cineva si de curând s-au și căsătorit. El super ok și ea parea la început. Adică cel puțin mă bucuram pt el că a găsit o fata bună sau în fine, o fata, să nu mai fie singur. La început fericire, frumos tot. Ieșeam toți împreună. Dar pe urmă tipul a cam ajuns sub papuc. Și sub papucul ei și sub papucul familiei ei cumva. Și ce e mai trist e că mi se pare că acceptă așa situația, fara a riposta prea mult. Bine, eu acum zic din ce se vede din exterior și din auzite. Dar oricum nu mai e tipul dinainte în relația cu noi ceilalti și îmi pare rău că e așa. Nu știu dacă e dragoste și compromis acolo, că poate e și de partea cealalta(deși nu pare) sau doar resemnare și zona de confort.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of! Poate ca încă nu reușesc eu sa înțeleg situațiile de genul, dar în ultimul timp sunt mai mult gen "never settle".

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...