Treceți la conținutul principal

Barbatii sunt obedienti sau femeile au prea multe pretentii? | De Vina Este Iza


 sursa foto: Pinterest


Aveam o discutie cu cineva si imi tot punea intrebari in privinta barbatilor, ce parere am despre ei? Pentru ca initial am fost intrebata ce parere am despre femei. 


Poate ca a fost datorita faptului ca am crescut mai mult printre baieti sau in gastile pe care le-am avut din generala si liceu, erau mai multi baieti, insa mereu m-am inteles mai bine cu ei. Iar cu fetele cu care m-am inteles sunt si in prezent prietenele mele. Sunt de acord cu faptul ca fiecare avem bataile noastre, si-atunci sunt momente cand nu pot sa inteleg toate lucrurile pe care femeile le considera drame. Cat despre barbati, ei mi se par mai relaxati, asa ca am relationat mai bine cu ei. 


Bun, acum ca am lamurit partea asta, atat pentu voi, cat si pentru persoana cu care discutam, am primit un scenariu cu care nu sunt de acord si sper ca asta sa nu fie in totalitate adevarat. 


In ultima perioada barbatii au devenit obedienti. Eu inteleg prin asta ca daca femeia ii zice ceva, atunci el executa fara problema, orice ar fi. Dar de ce e nevoie sa se ajunga acolo? Atat de pretentioase suntem noi femeile incat nu putem intelege ca un om are nevoie si de libertate si toti suntem diferiti asa ca nu putem sa coincidem in tot ce facem sau tot ce ne place?

Asta e si frumusetea, in orice fel de relatie, zic eu. Sa ai subiecte pe care sa le dezbati si sa ii explici partenerului de ce iti plac anumite lucruri sau de ce nu. Pe langa multe alte frumuseti, bineinteles.

Daca noi femeile ii punem pe barbati sa faca tot ce vrem noi, iar ei sa accepte TOT, fara niciun fel de discutie, unde mai este amuzamentul si adrenalina din toata treaba asta? Intreb pentru ca eu nu stiu sa fi functionat asa si daca as face asa, mai mult ca sigur m-as plictisi. Pe langa acest aspect, mi se pare ca dispare orice urma de comunicare in toata schema asta de supunere sau obedienta. 


Si poate ca o sa fiu rea, dar de ce sa te transformi in ceva ce nu iti doresti pentru o alta persoana? Ca sa devii o varianta a ta care nu iti place, doar ca sa tii langa tine un om pentru ca daca nu te place cum esti cu adevarat te va parasi. Asa si? Ramai singur. Este atat de rau? Adica, eu nu pot sa cred ca singuratatea asta e cel mai rau lucru care ti se va intampla. Sigur e cineva acolo si pentru tine, care te vede si te accepta FIX asa cum esti. 



Da, ai nevoie sa comunici ce iti place si ce nu si ce puteti face IMPREUNA ca sa ajungeti intr-un punct comun, insa nu sa te supui la dorintele cuiva, fara sa discuti, daca nu esti de acord.


Asa ca, pe mine ma ingrijoreaza treaba asta si sunt curioasa daca este pe bune ca in ziua de azi barbatii asculta mai mult de femei, desi femeile poate nu sunt intotdeauna coerente.

Si nu-mi spuneti ca poate e din iubire. Din iubire ghidezi omul de langa tine catre bine si ai curajul sa ii spui unde greseste, tocmai pentru a deveni cea mai buna varianta. Daca imi spuneti ca tot din iubire accepta orice, nici pe asta nu pot s-o inteleg. Poate din obisnuita si comoditate, pentru ca daca ar fi iubire reciproca, atunci ar fi si respect si intelegere, iar cand pui pe cineva sa actioneze impotriva vointei (putina dramatizare), atunci nu e o iubire de ambele parti. 


Atat spun momentan.


Va imbratisez!


Pe mine ma puteti sustine pe Patreon si ma mai gasiti si pe

Instagram

Facebook

YouTube



crockpot-romania.ro/ melitta-romania.ro starshiners.ro

Comentarii

  1. Am întâlnit o situație de genul. Un tip care era din gașca dar era mai mereu singur(adică nu l-am văzut niciodată cu parteneră) a găsit de câțiva ani pe cineva si de curând s-au și căsătorit. El super ok și ea parea la început. Adică cel puțin mă bucuram pt el că a găsit o fata bună sau în fine, o fata, să nu mai fie singur. La început fericire, frumos tot. Ieșeam toți împreună. Dar pe urmă tipul a cam ajuns sub papuc. Și sub papucul ei și sub papucul familiei ei cumva. Și ce e mai trist e că mi se pare că acceptă așa situația, fara a riposta prea mult. Bine, eu acum zic din ce se vede din exterior și din auzite. Dar oricum nu mai e tipul dinainte în relația cu noi ceilalti și îmi pare rău că e așa. Nu știu dacă e dragoste și compromis acolo, că poate e și de partea cealalta(deși nu pare) sau doar resemnare și zona de confort.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of! Poate ca încă nu reușesc eu sa înțeleg situațiile de genul, dar în ultimul timp sunt mai mult gen "never settle".

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

 Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!        Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.  Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.        În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care accep

Cum m-a schimbat anul pandemic?

 A trecut un an de când stăm în casa. Câteodată puțin în casă, câteodată prin plimbări, câteodată chiar majoritatea timpului DOAR în casă. A trecut un an de când s-a schimbat cu totul viață mea și a tuturor. A trecut un an de când a trebuit să ne regândim stilul de viață, în așa fel încât să nu ne lăsăm afectați foarte mult de pandemie și să încercam pe cât de mult posibil să ne protejăm și să rămânem sănătoși.  Un an pandemic în care nu m-am gândit că o să mă afecteze sau că se vă schimba în totalitate ceva, însă am zis că dacă tot am conștientizat că au intervenit modificări în viața mea, poate că ar fi bine să îmi fac și curaj să vorbesc despre asta.  Ce s-a întâmplat mai exact? În primul rând: mi-am luat inima în dinți și am realizat vlogul DeVinaEsteIza . Mă gândeam de ceva timp să pornesc și pe calea asta video, însă nu am avut tupeu, iar primul lockdown, din cauza Sars Cov2, mi-a dat de gândit și am început să filmez. Sper să meargă toată treaba asta într-o direcție bună. Vă las

Vreau și eu în SuperBlog!

  Dorul și dragul de a scrie m-au readus aici. În parcursul vieții noastre se pot întâmpla lucruri care mai de care, însă prima iubire nu se uită niciodată, iar în cazul meu este iubirea de a scrie. Întotdeauna m-a relaxat și m-a dus într-o lume perfectă, departe de haosul de zi cu zi.  Intru cu inima deschisă în aceasta experiență, pentru a-mi etala imaginația și arta de a scrie, de asemenea și pentru a descoperi arta altor oameni plini de pasiune. Poate, de ce nu, chiar să îi întâlnesc fizic.  Acestea fiind spuse, C'mon SuperBlog! Adu ce e mai bun cu tine! articol scris pentru SuperBlog 2022