Treceți la conținutul principal

Guest-post cu Ágnes: Reghin, unde istoria se îmbină cu prezentul

 

Legenda spune, după ce a creat și a populat Valea Mureșului, Dumnezeu s-a asezat pe Scaunul Domnului, și s-a odihnit. Scaunul Domnului este un platou, la câțiva km de Reghin, înconjurat de roci vulcanice, care din îndepărtare arată ca un scaun.

De mic copil am fost atras de legenda ce înconjoară Scaunul Domnului. Înălțându-se deasupra Văii Mureșului, parcă asteptam să vină Dumnezeu, să se așeze și să admire priveliștea.

 


Las pe seama ghidului turistic sau pe seama Reghin City App, ce se poate vizita, ce personalități au trăit pe aici, ce clădire când a fost construită. Pasionații istoriei detaliate găsesc aceste informații ușor. Eu vreau să vă povestesc despre orașul meu natal Reghin, în prisma unei persoane care s-a născut aici și a ales să trăiască în Reghin, găsind în permanență micile frumuseți ale orasului.

Momentan locuim peste 30.000 de persoane in Reghin, în mijlocul Transilvaniei. Acum este supranumit „Orasul Viorilor”, dar prima oară a fost mentionat la începutul anilor 1200 cu denumirea „Regun”, iar vechile denumiri se regăsesc și acum pe indicatoarele de intrare în oraș. Pentru mine, una din frumusețile orașului este multiculturalismul.



Multiculturalismul se regăsește și în diversitatea bisericilor. Biserica Evanghelică, construită în stil gotic, a fost primul lăcaș de cult finalizat in 1330. Biserica Ortodoxă din Lemn, Biserica Reformată și cea Romano Catolică au fost construite in jurul anilor 1700, iar Sinagoga in 1811. In 1818 se pavează pentru prima oară drumul principal cu piatră din răul Mureș.



Clădirile din centrul orașului sunt construite în stil secesionist, neobaroc, neoclasic și eclectic. Unele decorațiuni de pe clădiri există și în zilele noastre, sunt o încântare în timpul unei plimbări prin oraș.

Unele clădiri construite inițial cu un scop, și-au găsit de-a lungul timpului alte destinații. De exemplu, fosta Instanță Districtuală astăzi este o școală, dar clădirea Primăriei a fost întotdeauna un punct de reper important al orasului.



La inceputul anilor 1900 existau deja peste 700 de ateliere meșteșugărești, iar în Piața centrală, se tineau târgurile săptămânale unde producătorii și meșteșugarii locali își vindeau produsele. Astăzi în locul pieței este o zonă verde, Parcul Central.

Nici distractia nu a fost neglijată, exista o stradă cu denumirea „Strada Sălii de Bal”, iar Parcul, denumit astăzi Parcul Tineretului, era și este o oază de relaxare pentru locuitori.



Vă invit să faceti un City Break la Reghin, să descoperiți istoria orașului, ori vizitând Muzeul Etnografic ori cu ocazia unei plimbări în centrul vechi.

Să nu uităm nici de împrejurimile orașului: avem 4 castele de vizitat pe o rază de 30 km și multe atracții naturale, cum ar fi traseul pe Scaunul Domnului din Munții Calimani.

Dar să luăm totul pas cu pas, o să mai revin și cu alte articole despre comorile din jurul meu.

Surse foto: Balázs Csaba, fotografii istorice, arhiva personala

Multumesc Izei pentru gazduire. Mă găsiți pe http://www.trico-lona.com și cu alte teme.

Sunt Ágnes, îmi place să tricotez și să croșetez, îmi place matematica, călătoriile și în general îmi place sa umblu cu ochii deschiși să găsesc micile bucurii ale vieții.



melimeloparis.ro carturesti.ro drmax.ro/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...