Treceți la conținutul principal

De ce am fost amenintata cu politia?



Stiti ca va spuneam ieri ca o ma gandesc sa va povestesc cum am fost amenintata cu politia?

Ei bine, zis si facut.

E momentul sa va amuz si pe voi, desi, pe moment eu m-am cam enervat.

Dupa ce am avut putina treaba si am fost nevoita sa ies cu masina, pentru ca de regula circul pe jos sau cu transportul in comun, m-am intors in cartier si abia am gasit un loc de parcare. Va spuneam intr-un articol anterior ca stau in Colentina si greu gasesti pe unde sa parchezi pe aici.

Dupa ce am lasat masina, parcata intr-un loc neplatit, m-am asigurat ca au loc sa treaca si alte masini pe langa mine si nu incomodez, am plecat sa mananc ceva la Fabrica. Toate bune si frumoase, dupa ce m-am oprit putin la Sloane, o prajitorie, unde se desfasura o parte din Street Delivery, intr-un final ajungem si sa mancam si imi suna telefonul:

- Buna ziua! In legatura cu masina verde, va sun. Va rog sa veniti sa o mutati pentru ca nu pot intra sa parchez PE TROTUAR.
- Buna ziua. Imi cer scuze, insa masina este parcata pe un loc neplatit si nu incomodez pe nimeni acolo. De ce sa o mut?
- Vreau sa intru cu masina pe trotuar, sa o parchez in fata blocului.
- Inteleg, insa nu sunt in zona si va dura pana voi ajunge sa o mut. Va pot suna indata ce am ajuns si voi cauta alt loc de parcare. (ceea ce practic este imposibil, intr-o seara de duminica).
- Bine. La revedere!

Nu trec nici 5 minute ca ma suna acelasi numar.

O voce de femeie:

- DOAMNA!!!! VA SUN IN LEGATURA CU MASINA VERDE PARCATA AICI!!!! SA VENITI IMEDIAT SA O MUTATI PENTRU CA EU NU POT SA PARCHEZ IN ALTA PARTE!!!!! AM CARNE IN MASINA SI NU POT SA VA ASTEPT PE DUMNEAVOASTRA!!!!!
- Buna ziua! Imi cer scuze, asa cum i-am comunicat si domnului care m-a sunat mai devreme, masina este parcata regulamentar si este si loc pentru a trece si altcineva pe langa mine. Cand voi ajunge in zona, voi cauta un alt loc de parcare.
- Doamna!!!!! Daca nu veniti sa va mutati masina eu sun la politie!!!! Si daca nu imi spuneti la ce ora ajungeti, va vandalizez masina!!!!!!! LA CE ORA AJUNGETI?? VREAU SA STIU O ORA!!!!

Am ramas calma pe tot parcursul apelului telefonic, am incercat sa ii explic printre tipetele ei ca nu sunt chiar foarte aproape de zona si ca nu stiu la ce ora voi ajunge. Dupa ce a mai tipat vreo 2 minute, i-am zis ca ajung la ora 22:00. A inchis.

Dar povestea nu se termina. Ma mai suna o data. Tot ea. La fel, iar ma ameninta cu politia, daca nu vin mai repede, pentru ca ea nu poate sa mearga cu carnea de la masina din alta parte. Pana la urma imi inchide.

Asta nu e tot, mai suna o data, insa acum suna barbatul. A 4a oara, Roberta, prietena cu care eram, deja se enervase si a raspuns ea, spunandu-i ca nu e normal sa ne ameninte cu politia, avand in vedere ca am parcat pe un loc NEPLATIT. Surpriza a fost ca barbatul nici nu stia ca doamna ma amenintase mai devreme ca imi vandalizeaza masina si ca suna la politie.

Pana la urma, am achitat nota si am plecat sa mut masina. Nu stiu daca am luat decizia buna sau nu, insa m-am gandit ca n-as vrea sa ma trezesc cu vreo roata sparta.

Voua vi s-a intamplat ceva de genul asta? Cum ati gestionat toata "drama"?

Comentarii

  1. Cat de neplacut, Iza! Nu mi s-a intamplat nimic de genul, dar imi pare super rau pentru tine. Eu nu stiu daca as fi fost atat de calma ca tine in situatia data.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Experienta de 5 ani în call center își spune cuvântul :))))).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…