Treceți la conținutul principal

Fără locuri de parcare în București



Probabil că voi vorbi despre cea mai cunoscută problemă din București, poate și din alte orașe, asta nu am de unde să știu. 
 
 
 
 Locurile de parcare.
 
 
 
 Am ales subiectul ăsta pentru că mă confrunt cu situația asta de aproximativ două săptămâni și simt că mă lasă nervii ușor, ușor și-s tare curioasă voi cum rezistați.
 
 
 
 Până să iau carnetul, tot procesul a fost că o provocare pentru mine, mi-am dorit să promovez școala de șoferi, să intru în posesia carnetului și să fac drumeții cât mai dese, departe de București, nu neapărat să plec cu mașina în fiecare zi la muncă, fiindcă nu văd sensul. Este un oraș mult prea plin încât să-mi petrec 1-2 ore în mașină, în claxoane, nervi și stres, chiar dacă sunt o persoană liniștită, ceilalți participanți din trafic par a avea o energie destul de negativă când vine vorba de condus. Toată lumea se grăbește, taxiurile îți taie față sau te claxonează dacă nu ai plecat în secunda unu de la semafor și multe alte exemple pe care cel mai probabil le știți, dacă ați condus în timpul săptămânii. Motiv pentru care prefer să merg pe jos la muncă sau în locurile unde pot să ajung fără mașină, pentru că vorba aceea, nu m-am născut în titiu :)).

 Mă ajută întradevăr când mai plec la mare, munte sau mai știu eu ce altă drumeție și mă simțeam confortabil să știu că în spatele blocului parchez liniștită, în urma unei intelgeri cu omul al cărui loc de parcare era, acesta fiind plecat din țară. Acum, având loc o modificare, să spun așa, nu mă mai pot bucura de acel loc și parchez unde apuc, cum apuc, având în vedere că sunt începătoare. Nu mă huiduiți, vă rog :)). Am trecut printr-un episod în care într-o singură zi, am mutat mașina de 3 sau 4 ori, fiindcă nu știam dacă sunt luate sau ale cui sunt locurile. Bineînțeles, am numărul de telefon în bord și nu parcam departe, pentru că în cazul în care eram sunată, în cel mult 2 minute să pot muta mașina. Ce m-a debusolat, a fost ultima mutare pe care am făcut-o fiindcă treaba a stat în următorul fel:
 
 M-a sunat doamna, la 6 dimineață, am răspuns imediat, dându-mi seamă că e vorba de mașină și mi-a zis cam așa: "Ați parcat pe locul meu. Veniți să mutați imediat mașina, deja am sunat la poliție!".
 
 
 
 De ce? 
 
 
 
 De ce suntem răi și avem o comunicare atât de grea om cu om?
 
 
 
 Evident, am coborât imediat, fiindcă era chiar în spatele blocului, am mutat-o și toată schema nu cred că a durat mai mult de 5 minute. Da, este în totalitate vina mea și-mi asum, însă în Colentina este practic mașina peste mașină și cred că toți cei care locuiesc aici sunt conștienți de acest lucru, așa că, ar trebui să ne putem înțelege civilizat, atâta timp cât interlocutorul este deschis la așa ceva.
 
 
 
 Una peste alta, tot nu am loc de parcare, nu știu ce să fac și cum să procedez, voi mai investiga situația asta și sper ca într-un final să pot parca fără a mai avea parte de oameni irascibili.
 
 
 
 Dacă și voi aveți problema asta, mâna sus! :))



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...