Treceți la conținutul principal

Cum sta treaba cu indepedenta intr-o relatie




Nu m-am gandit niciodata care este cheia succesului intr-o relatie, casnicie, parteneriat sau ce vreti voi sa fie. Nu tind sa analizez lucrurile atat de mult, ci doar sa ma bucur de ACUM. Este greu sa ajungi sa constientizezi cat de important este prezentul si o faci, poate, doar in momentul in care ti se intampla ceva de impact in viata sau un sir de evenimente care iti arata cat de importanta este clipa de acum.

Revenind la relatii, de orice fel, m-a izbit asa, un fel de realitate. Mai exact?

Nu este bine sa fii depedent de persoana de langa tine sau de orice alta persoana, ci sa-ti cauti propria identitate, pe care sa o dezvolti in bine si sa cresti din ce in ce mai frumos.

De ce vorbesc de depedenta?

Pai, lucrurile sunt simple.

Nu ti s-a intamplat sa vrei sa strangi mai multa lume la o iesire, oriunde, club, mare, munte, la un suc, la o bere si sa auzi de la unele persoane raspunsuri de genul: "Stai sa o intreb pe nevasta.", "Nu am spalat vasele aseara, e suparata pe mine.", "Ma duc sa ii fac de mancare lui Gigel, n-am cum sa vin.", "Aaaa, pai ramane Gheorghe singur acasa", "Nu m-am mai vazut cu AL MEU de ieri, lasa ca vin data viitoare cu voi" si lista poate continua. Sunt sigura ca ai auzit una din replicile astea macar o data in viata ta. Ah, si am subliniat forma aceea de adresare cu AL MEU, sa va spun ca este putin tipatoare. Nu ati cumparat nici o persoana sa fie propietatea voastra. Doar asa ca idee, puteti sa ma contraziceti sau sa ma huiduiti, dupa randurile astea, insa este doar parerea mea si mi-as dori sa fie tratata ca atare.

Sa parcurgem.

Cum ati vrea, oameni buni, sa tina o relatie, daca in momentul in care aveti oportunitatea sa iesiti sa socializati cu alte persoane, sa schimbati idei, sa mai aflati ce se mai intampla in lume si prin perspectiva altora, cand voi veniti cu refuzuri doar pentru ca sunteti cumva "legati" de o persoana cu care impartasiti anumite sentimente? Da, nu va spune nimeni sa nu iubiti, sa nu fiti apropiati de cineva, sa nu va intretineti casatoria si viata de familie, insa este sanatos si recomandat sa vedeti si alte persoane. Iar acum nu ma refer la inselat, ci la simplul fapt de a iesi din zona voastra de confort si de sufocare a partenerului/partenerei, prin a va destinde cu un pahar de bere in fata, o discutie lunga si-o caterinca buna.

Poate ca nu vreti sa continui, dar...

Atata timp cat nu stati unul in dosul celuilalt, ca sa nu folosesc alt cuvant, veti avea parte de o relaxare intre voi doi, veti avea si mai multe lucruri de povestit si veti evita certuri care nu-si au rostul. Care-s certurile alea??

Pai tu, ca femeie, daca vii asa dupa un pahar de vin sau ce bei tu cu fetele in oras, o sa uiti sa ii mai spui: "Iar ti-ai aruncat chilotii aia pe canapea si n-ai mai nimerit cosul de rufe", "Puteti sa bagi si tu hainele la spalat, ca spala masina, nu te duceai la rau" si cred ca daca vreti, ma mai ajutati voi cu exemple. Iar tu, ca barbat, n-o sa-i mai zici "Da, din cauza ta nu pot sa stau acu' sa ma uit la meci, cu baietii". Toate certurile astea o sa vi se para inutile si care nu-si au locul, fiindca stiti ca fiecare ati iesit cu prietenii/prietenele, v-ati simtit bine si v-ati intors acasa dupa o zi plina si pe placul vostru.

Nu neg acum faptul ca da, cateodata chiar nu se poate, pentru ca aveti ceva programat in doi. Total de inteles. Ce vreau eu sa intelegeti voi este ca libertatea in cuplu este esentiala si nu numai in cuplu, chiar si intr-o relatie de prietenie de foarte mult timp. Daca stati tot timpul impreuna, o sa ajungeti sa va certati inevitabil si nu pentru ca nu mai sunteti prieteni sau nu mai nutriti aceleasi sentimente calduroase, ci pentru ca o sa va enervati din cele mai marunte lucruri. Aveti nevoie sa auziti si alte idei si sa purtati discutii si cu restul prietenilor.

Nu o sa schimb lumea cu acest articol, insa poate o sa va puna putin pe ganduri.

De ce simti nevoia sa fii depedent de cineva?

Fii independent, evita certurile si ramai pozitiv tot timpul.

Iesi cu prietena aia cu care nu te-ai mai vazut de mult timp, iubitul tau te poate vedea si maine, n-o sa se desparte de tine daca il lasi putin sa respire. 

Du-te la bere cu tovarasul ala care te suna de doua saptamani, nevasta va gasi ea ce sa faca in tot timpul asta, cat stai tu la terasa si spune-i si ei sa iasa din casa. Rufele murdare n-o s-o ia la fuga din cosul de rufe.

Aveti copii? Poate ca va ajuta bunicii sau niste prieteni care-si doresc copii si vor sa isi exerseze abilitatile de parinti, iar voi va puteti relaxa.

Numa' zic.

Comentarii

  1. Of cate as putea sa iti spun... Si de bine si de rau.
    Nu stiu daca ai trecut sau nu prin asta, dar dupa o iesire cu fetele/la un curs/ rezolvat probleme, cand ajungi acasa nu gasesti curatenie si vase spalate daca lasi sotul acasa cu copiii. Ba dezastrul este si mai mare de acopera chilotii de pe canapea. Iar rudele si prietenii nu vor sta cu copiii tai ca sa iesi tu la un suc/film. Pentru ca nu vor si ptr ca iti reproseaza ca tu ai vrut copii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Georgiana, nu am trecut prin asta si vorbeam asa din punctul meu de vedere. Imi dau seama ca este greu cateodata, insa nu se poate nici macar o data la ceva timp? :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, ce adevarat ai scris! Din fericire, eu cu sotul ne acordam libertatea asta de a iesi si separat cu prietenii nostri. Sau asa haihui pur si simplu. Imi place ca nu suntem mereu impreuna peste tot si avem independenta destul de mare. Dar "al meu" tot ii zic uneori, mai ales in scris. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate candva o sa inteleg si eu exprimarea asta cu 'al meu":))). Ma bucur ca sunteti asa, sunteti norocosi! Te pup!

      Ștergere
  4. Perfect justificat si ai argumentat foarte bine. Nu poți sa ramai ca un câine în lesa într o relație, independenta ajuta la un cuplu sănătos

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...