Treceți la conținutul principal

Omul care și-a băgat picioarele în mâncare



Ieri mă uităm la tv și am văzut un caz excepțional. Nu știu câți dintre voi urmăriți "Chefi la cuțite", însă câteodată îmi place să mă uit, să mă amuz și să văd ce mai gătește lumea, fiindcă mă pasionează gătitul, într-o oarecare măsură. 
  
  
  
 Revenind la acest caz, un om care nu își poate folosi mâinile, a venit să gătească. Cum? Da, bună întrebare, cred că toată lumea și-a pus-o. Acum, dacă ați văzut emisiunea, știți deja răspunsu, dar dacă nu, o să vă spun. 
  
  
  
  Și a băgat picioarele în mâncare, la propriu și la figurat, făcând haz de necaz. 
  
  
  
 A pregătit singur-singurel, totul de la zero și a făcut un preparat chiar rafinat aș putea spune, chiar cu acel handicap pe care îl are la mâini. Omul acesta a făcut să dispară orice scuză pe care mi-o induceam, orice problemă pe care eu o credeam gravă și mi-a umplut sufletul de bucurie. Bucurie să văd că oamenii nu se dau bătuți, bucurie să văd că mai există oameni care cred în frumusețea vieții și în speranță. 
  
  
  
 Pe lângă asta, Marian Bașa, exprimă pozitivitate, are un zâmbet pe buze și o seninătate, pe care greu le mai vezi în ziua de astăzi în jurul tău. Acest om chiar aprecieaza viață și prezentul pe care îl are. 
  
  
  
 Vreau să vă spun să încercam să luăm lucrurile ca atare și să "dăm din coate", pentru că încă le avem, iar dacă nu, să facem cumva să fim fericiți și să nu mai complicăm ceea ce este frumos. Dacă omul acesta, Marian Bașa, a făcut un somon în crustă de nucă, cu picioarele (!!!), înseamnă că noi suntem capabili de lucruri pe care nici nu ni le imaginăm. 
  
  
  
 Zâmbiți și bucurați-vă de viață pe care o aveți! 
  
  
  
 Hugs! 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.