Treceți la conținutul principal

Omul care și-a băgat picioarele în mâncare



Ieri mă uităm la tv și am văzut un caz excepțional. Nu știu câți dintre voi urmăriți "Chefi la cuțite", însă câteodată îmi place să mă uit, să mă amuz și să văd ce mai gătește lumea, fiindcă mă pasionează gătitul, într-o oarecare măsură. 
  
  
  
 Revenind la acest caz, un om care nu își poate folosi mâinile, a venit să gătească. Cum? Da, bună întrebare, cred că toată lumea și-a pus-o. Acum, dacă ați văzut emisiunea, știți deja răspunsu, dar dacă nu, o să vă spun. 
  
  
  
  Și a băgat picioarele în mâncare, la propriu și la figurat, făcând haz de necaz. 
  
  
  
 A pregătit singur-singurel, totul de la zero și a făcut un preparat chiar rafinat aș putea spune, chiar cu acel handicap pe care îl are la mâini. Omul acesta a făcut să dispară orice scuză pe care mi-o induceam, orice problemă pe care eu o credeam gravă și mi-a umplut sufletul de bucurie. Bucurie să văd că oamenii nu se dau bătuți, bucurie să văd că mai există oameni care cred în frumusețea vieții și în speranță. 
  
  
  
 Pe lângă asta, Marian Bașa, exprimă pozitivitate, are un zâmbet pe buze și o seninătate, pe care greu le mai vezi în ziua de astăzi în jurul tău. Acest om chiar aprecieaza viață și prezentul pe care îl are. 
  
  
  
 Vreau să vă spun să încercam să luăm lucrurile ca atare și să "dăm din coate", pentru că încă le avem, iar dacă nu, să facem cumva să fim fericiți și să nu mai complicăm ceea ce este frumos. Dacă omul acesta, Marian Bașa, a făcut un somon în crustă de nucă, cu picioarele (!!!), înseamnă că noi suntem capabili de lucruri pe care nici nu ni le imaginăm. 
  
  
  
 Zâmbiți și bucurați-vă de viață pe care o aveți! 
  
  
  
 Hugs! 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…