Treceți la conținutul principal

Omul care și-a băgat picioarele în mâncare

Imagine
De la


Ieri mă uităm la tv și am văzut un caz excepțional. Nu știu câți dintre voi urmăriți "Chefi la cuțite", însă câteodată îmi place să mă uit, să mă amuz și să văd ce mai gătește lumea, fiindcă mă pasionează gătitul, într-o oarecare măsură. 
  
  
  
 Revenind la acest caz, un om care nu își poate folosi mâinile, a venit să gătească. Cum? Da, bună întrebare, cred că toată lumea și-a pus-o. Acum, dacă ați văzut emisiunea, știți deja răspunsu, dar dacă nu, o să vă spun. 
  
  
  
  Și a băgat picioarele în mâncare, la propriu și la figurat, făcând haz de necaz. 
  
  
  
 A pregătit singur-singurel, totul de la zero și a făcut un preparat chiar rafinat aș putea spune, chiar cu acel handicap pe care îl are la mâini. Omul acesta a făcut să dispară orice scuză pe care mi-o induceam, orice problemă pe care eu o credeam gravă și mi-a umplut sufletul de bucurie. Bucurie să văd că oamenii nu se dau bătuți, bucurie să văd că mai există oameni care cred în frumusețea vieții și în speranță. 
  
  
  
 Pe lângă asta, Marian Bașa, exprimă pozitivitate, are un zâmbet pe buze și o seninătate, pe care greu le mai vezi în ziua de astăzi în jurul tău. Acest om chiar aprecieaza viață și prezentul pe care îl are. 
  
  
  
 Vreau să vă spun să încercam să luăm lucrurile ca atare și să "dăm din coate", pentru că încă le avem, iar dacă nu, să facem cumva să fim fericiți și să nu mai complicăm ceea ce este frumos. Dacă omul acesta, Marian Bașa, a făcut un somon în crustă de nucă, cu picioarele (!!!), înseamnă că noi suntem capabili de lucruri pe care nici nu ni le imaginăm. 
  
  
  
 Zâmbiți și bucurați-vă de viață pe care o aveți! 
  
  
  
 Hugs! 

Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

De la
  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...
18 comentarii
Citiți mai multe

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

De la
Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

De la
In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe