Treceți la conținutul principal

Pe nisip cu voie bună



Observ că se face un obicei ca după fiecare 1 mai să mai iasă câte o glumă, să mai râdem de niște lume, să ne luăm de stilul lor de a petrece și de a mai scoate (poate) niște frustrări la suprafață.
 
 
 
 Acum văd că se poartă chestia asta cu monitorizarea substanțelor care pe unii îi fac să se simtă mai bine, combinate cu muzică și voia bună. V-ați prins voi. Ca orice om, în 2018, dau scroll pe pagina de socializare și văd cum curg statusurile și pozele care mai de care, în privința festivalului care tocmai a avut loc sau a petrecerilor prin diverse locuri de 1 mai.
 
 
 
 Aș vrea să zic și eu ceva.
 
 
 
 Substanțele "interzise" au existat de mult și continuă să existe, iar oamenii au făcut întotdeauna experimente și, cred eu, au fost liberi să își aleagă stilul de a se distra. Nu? Bun. Atunci, de ce stăm să facem cât mai publică distracția lor și s-o scriem pe toți pereții, de parcă tu ai fi mai bun decât ăla de lângă tine, de parcă tu n-ai încerca sau n-ai încercat deja, mai mult sau mai puțin decât celălalt. 
 
 
 
 Băi, oameni buni, eu vreau să spun că am experimentat 1 mai la mare, abia anul acesta și consider că toate se întâmplă la timpul lor și cu un scop. Nu mi-a păsat de cât a băut lumea din jurul meu, nu mi-a păsat de ce au prizat, dacă au prizat. Mi-a păsat să mă simt cât mai bine, fără să mă gândesc oare cât au cheltuit pe o seară în club, ce droguri mai au la activ, dacă sticla aia de șampania a fost scumpă sau nu, pentru că ecuația e foarte simplă. Suntem diferiți cu toții unii față de ceilalți și suntem împărțiți pe anumite categorii, însă sunt sigură că dacă tu nu-l deranjezi pe cel de lângă tine, nici el nu te va deranja. Ce-ar fi ca fiecare să-și vadă de distracția lui, pe nisip, pe munte, unde se vrea, fără să stăm să mai arătăm cu degetul?
 
 
 
 Dacă spun rău, simțiți-vă liberi să mă contraziceți.

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…