Observ că se face un obicei ca după fiecare 1 mai să mai iasă câte o glumă, să mai râdem de niște lume, să ne luăm de stilul lor de a petrece și de a mai scoate (poate) niște frustrări la suprafață.
Acum văd că se poartă chestia asta cu monitorizarea substanțelor care pe unii îi fac să se simtă mai bine, combinate cu muzică și voia bună. V-ați prins voi. Ca orice om, în 2018, dau scroll pe pagina de socializare și văd cum curg statusurile și pozele care mai de care, în privința festivalului care tocmai a avut loc sau a petrecerilor prin diverse locuri de 1 mai.
Aș vrea să zic și eu ceva.
Substanțele "interzise" au existat de mult și continuă să existe, iar oamenii au făcut întotdeauna experimente și, cred eu, au fost liberi să își aleagă stilul de a se distra. Nu? Bun. Atunci, de ce stăm să facem cât mai publică distracția lor și s-o scriem pe toți pereții, de parcă tu ai fi mai bun decât ăla de lângă tine, de parcă tu n-ai încerca sau n-ai încercat deja, mai mult sau mai puțin decât celălalt.
Băi, oameni buni, eu vreau să spun că am experimentat 1 mai la mare, abia anul acesta și consider că toate se întâmplă la timpul lor și cu un scop. Nu mi-a păsat de cât a băut lumea din jurul meu, nu mi-a păsat de ce au prizat, dacă au prizat. Mi-a păsat să mă simt cât mai bine, fără să mă gândesc oare cât au cheltuit pe o seară în club, ce droguri mai au la activ, dacă sticla aia de șampania a fost scumpă sau nu, pentru că ecuația e foarte simplă. Suntem diferiți cu toții unii față de ceilalți și suntem împărțiți pe anumite categorii, însă sunt sigură că dacă tu nu-l deranjezi pe cel de lângă tine, nici el nu te va deranja. Ce-ar fi ca fiecare să-și vadă de distracția lui, pe nisip, pe munte, unde se vrea, fără să stăm să mai arătăm cu degetul?
Dacă spun rău, simțiți-vă liberi să mă contraziceți.