O să încerc să va povestesc puțin despre prima mea experiență la Electric Castle. Poate că pentru mulți n-o să prezinte așa mult interes, iar poate că pentru alții da, urmând să vină și ei la anul, să o simtă pe pielea lor.  A fost o experiență de 5 zile. 5 zile care a inclus zâmbete, fericire, piele de găină, plâns de emoție, nervi, mici certuri, noroi, băutură și multă muzică.  Nu cred că voi avea loc să povestesc într-un singur articol tot ce s-a întâmplat, pentru că știu că dacă citiți prea mult deodată, o să vă plictisiți, așa c-o să las și câteva surprize pentru altă dată. Voi începe cu miercuri, ziua 0 de festival.  A început cu un drum de câteva ore, cam 8 sau 9 ore cu mașina, într-un final am găsit și casa în care am dormit timp de 5 zile, am aruncat toate bagajele, ne-am spălat și am băgat rapid un duș, că să ajungem cât mai repede la festival. Era esențial să ajungem până la oră 21.30, să nu pierdem cel mai important om al festivalului-Damian Ma...

Observ că se face un obicei ca după fiecare 1 mai să mai iasă câte o glumă, să mai râdem de niște lume, să ne luăm de stilul lor de a petrece și de a mai scoate (poate) niște frustrări la suprafață.        Acum văd că se poartă chestia asta cu monitorizarea substanțelor care pe unii îi fac să se simtă mai bine, combinate cu muzică și voia bună. V-ați prins voi. Ca orice om, în 2018, dau scroll pe pagina de socializare și văd cum curg statusurile și pozele care mai de care, în privința festivalului care tocmai a avut loc sau a petrecerilor prin diverse locuri de 1 mai.        Aș vrea să zic și eu ceva.        Substanțele "interzise" au existat de mult și continuă să existe, iar oamenii au făcut întotdeauna experimente și, cred eu, au fost liberi să își aleagă stilul de a se distra. Nu? Bun. Atunci, de ce stăm să facem cât mai publică distracția lor și s-o scriem pe toți pereții, de parcă tu ai fi mai bun decât ăl...