Treceți la conținutul principal

Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta!

Imagine
De la



Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta! Si spun asta fiind nascuta, crescuta si invatata in Bucuresti! Cum s-ar spune "bucuresteanca 100%".

Totusi, de ce ma mai mir in fiecare azi? Asta este dilema mea

Sa va povestesc o mica parte din cele putinele ore petrecute azi in "Bucale", dupa ce m-am intors de la aer de munte, unde totul era linistit si parca pe linia de plutire.

Mergeam linistita spre serviciu, pentru ca, da, noi mai si muncim in weekend, cand deodata vad ca o tanti se agita in fata mea, avand contact vizual cu mine. Nu intelegeam prea multe, fiindca asa cum m-am obisnuit si bine am facut, aveam castile in urechi, cam la fel ca in 99.9% din cazuri cand ies din casa. Nu am ultima fita de casti, invizibile, cu un fir inexistent, inodor, invizibil sau incolor :))))). Nu. Firul este lung si negru, iar castile de asemenea vizibile in urechile mele...ambele! Culmea e ca aveam si parul prins, deci, nu erau cumva ascunse, strategic sub par.
Am zis, hai totusi, sa vedem ce vrea. Ma tot intreba cate statii mai sunt pana la nu stiu ce statie a vietii. Din tot tramvaiul, pentru ca n-o sa vezi niciodata aici transportul in comun LIBER, din absolut toti oamenii plictisiti si fara pic de zambet pe fata, m-a ales pe mine, care imi fredonam in cap, linistita, melodia aia ce se auzea la mine-n telefon. I-am explicat, automat mi-am dat jos castile, timp in care am auzit o dezabatere foarte tensionata:

"-Nu e adevarat, ouale de vopsesc galbene de Inviere!!! Nicidecum rosii!!!
- Da' de ce doamna, ce are rosu?! E culoarea sangelui?
- Nu stiu doamna, asa am auzit si eu din bunici, strabunici, traditii. De Inviere ouale se vopsesc galbene!"

Acum ma intelegeti de ce 99.9% din cazuri am castile in urechi?! E greu cu oamenii! :))

Kiss & Hugs!
Labels:

Comentarii

  1. Unknown11 aprilie 2017 la 14:58

    Cand ascult muzica si merg pe strada ma simt cumva detasata de corpul meu, ca si cum as putea fi o alta persoana.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

De la
După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...
14 comentarii
Citiți mai multe

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

De la
  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...
18 comentarii
Citiți mai multe

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

De la
Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...
4 comentarii
Citiți mai multe