Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta!

Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta! Si spun asta fiind nascuta, crescuta si invatata in Bucuresti! Cum s-ar spune "bucuresteanca 100%".

Totusi, de ce ma mai mir in fiecare azi? Asta este dilema mea

Sa va povestesc o mica parte din cele putinele ore petrecute azi in "Bucale", dupa ce m-am intors de la aer de munte, unde totul era linistit si parca pe linia de plutire.

Mergeam linistita spre serviciu, pentru ca, da, noi mai si muncim in weekend, cand deodata vad ca o tanti se agita in fata mea, avand contact vizual cu mine. Nu intelegeam prea multe, fiindca asa cum m-am obisnuit si bine am facut, aveam castile in urechi, cam la fel ca in 99.9% din cazuri cand ies din casa. Nu am ultima fita de casti, invizibile, cu un fir inexistent, inodor, invizibil sau incolor :))))). Nu. Firul este lung si negru, iar castile de asemenea vizibile in urechile mele...ambele! Culmea e ca aveam si parul prins, deci, nu erau cumva ascunse, strategic sub par.
Am zis, hai totusi, sa vedem ce vrea. Ma tot intreba cate statii mai sunt pana la nu stiu ce statie a vietii. Din tot tramvaiul, pentru ca n-o sa vezi niciodata aici transportul in comun LIBER, din absolut toti oamenii plictisiti si fara pic de zambet pe fata, m-a ales pe mine, care imi fredonam in cap, linistita, melodia aia ce se auzea la mine-n telefon. I-am explicat, automat mi-am dat jos castile, timp in care am auzit o dezabatere foarte tensionata:

"-Nu e adevarat, ouale de vopsesc galbene de Inviere!!! Nicidecum rosii!!!
- Da' de ce doamna, ce are rosu?! E culoarea sangelui?
- Nu stiu doamna, asa am auzit si eu din bunici, strabunici, traditii. De Inviere ouale se vopsesc galbene!"

Acum ma intelegeti de ce 99.9% din cazuri am castile in urechi?! E greu cu oamenii! :))

Kiss & Hugs!