Treceți la conținutul principal

Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta!




Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta! Si spun asta fiind nascuta, crescuta si invatata in Bucuresti! Cum s-ar spune "bucuresteanca 100%".

Totusi, de ce ma mai mir in fiecare azi? Asta este dilema mea

Sa va povestesc o mica parte din cele putinele ore petrecute azi in "Bucale", dupa ce m-am intors de la aer de munte, unde totul era linistit si parca pe linia de plutire.

Mergeam linistita spre serviciu, pentru ca, da, noi mai si muncim in weekend, cand deodata vad ca o tanti se agita in fata mea, avand contact vizual cu mine. Nu intelegeam prea multe, fiindca asa cum m-am obisnuit si bine am facut, aveam castile in urechi, cam la fel ca in 99.9% din cazuri cand ies din casa. Nu am ultima fita de casti, invizibile, cu un fir inexistent, inodor, invizibil sau incolor :))))). Nu. Firul este lung si negru, iar castile de asemenea vizibile in urechile mele...ambele! Culmea e ca aveam si parul prins, deci, nu erau cumva ascunse, strategic sub par.
Am zis, hai totusi, sa vedem ce vrea. Ma tot intreba cate statii mai sunt pana la nu stiu ce statie a vietii. Din tot tramvaiul, pentru ca n-o sa vezi niciodata aici transportul in comun LIBER, din absolut toti oamenii plictisiti si fara pic de zambet pe fata, m-a ales pe mine, care imi fredonam in cap, linistita, melodia aia ce se auzea la mine-n telefon. I-am explicat, automat mi-am dat jos castile, timp in care am auzit o dezabatere foarte tensionata:

"-Nu e adevarat, ouale de vopsesc galbene de Inviere!!! Nicidecum rosii!!!
- Da' de ce doamna, ce are rosu?! E culoarea sangelui?
- Nu stiu doamna, asa am auzit si eu din bunici, strabunici, traditii. De Inviere ouale se vopsesc galbene!"

Acum ma intelegeti de ce 99.9% din cazuri am castile in urechi?! E greu cu oamenii! :))

Kiss & Hugs!

Comentarii

  1. Cand ascult muzica si merg pe strada ma simt cumva detasata de corpul meu, ca si cum as putea fi o alta persoana.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...