Treceți la conținutul principal

Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta!




Sa traiesti in Bucuresti, e ca si cum ai incerca sa pui cap la cap cel mai mare puzzle facut in viata ta! Si spun asta fiind nascuta, crescuta si invatata in Bucuresti! Cum s-ar spune "bucuresteanca 100%".

Totusi, de ce ma mai mir in fiecare azi? Asta este dilema mea

Sa va povestesc o mica parte din cele putinele ore petrecute azi in "Bucale", dupa ce m-am intors de la aer de munte, unde totul era linistit si parca pe linia de plutire.

Mergeam linistita spre serviciu, pentru ca, da, noi mai si muncim in weekend, cand deodata vad ca o tanti se agita in fata mea, avand contact vizual cu mine. Nu intelegeam prea multe, fiindca asa cum m-am obisnuit si bine am facut, aveam castile in urechi, cam la fel ca in 99.9% din cazuri cand ies din casa. Nu am ultima fita de casti, invizibile, cu un fir inexistent, inodor, invizibil sau incolor :))))). Nu. Firul este lung si negru, iar castile de asemenea vizibile in urechile mele...ambele! Culmea e ca aveam si parul prins, deci, nu erau cumva ascunse, strategic sub par.
Am zis, hai totusi, sa vedem ce vrea. Ma tot intreba cate statii mai sunt pana la nu stiu ce statie a vietii. Din tot tramvaiul, pentru ca n-o sa vezi niciodata aici transportul in comun LIBER, din absolut toti oamenii plictisiti si fara pic de zambet pe fata, m-a ales pe mine, care imi fredonam in cap, linistita, melodia aia ce se auzea la mine-n telefon. I-am explicat, automat mi-am dat jos castile, timp in care am auzit o dezabatere foarte tensionata:

"-Nu e adevarat, ouale de vopsesc galbene de Inviere!!! Nicidecum rosii!!!
- Da' de ce doamna, ce are rosu?! E culoarea sangelui?
- Nu stiu doamna, asa am auzit si eu din bunici, strabunici, traditii. De Inviere ouale se vopsesc galbene!"

Acum ma intelegeti de ce 99.9% din cazuri am castile in urechi?! E greu cu oamenii! :))

Kiss & Hugs!

Comentarii

  1. Cand ascult muzica si merg pe strada ma simt cumva detasata de corpul meu, ca si cum as putea fi o alta persoana.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

 Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!        Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.  Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.        În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care accep

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe. Nu înțelegeam pe atunci ce e de făcut și de ce trebuie să te trezești așa devreme, în loc să te trezești, să te îmbraci și să pleci, după

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lamentezi, ci să-ți ții psihicul sănătos. Ca să nu mai vorbim de fizic. Acela vine la pachet cu o