Treceți la conținutul principal

Facultatea nu te scuza in societate



Am discutat despre tatuaje, muzica si mai stiu eu cu ce subiecte v-am inebunit pe aici. Acum e vremea sa fim seriosi! :))) Cam greu sa auzi asa ceva de la mine, daaar voi incerca, nu promit ca-mi va si iesi!

De curand, am mers la un interviu, nu o sa spun pentru ce firma, fiindca nu are rost, este una foarte cunoscuta, iar domeniul era in vanzari. Toate bune si frumoase, am cunoscut locatia, oamenii, modul de lucru de acolo, apoi a inceput interviul practic si cel decisiv.
Nu mi-era teama sau sa am emotii avand in vedere prin cate interviuri am trecut pana acum, desi da, am o varsta "frageda", cum ar spune multi. Frageda ca si carnea de pui! :)))

Una peste alta, nu eram singura care era intervievata. Langa mine mai era o domnisoara, simpatica la prima vedere, pana a deschis gura. Nu credeam c-o sa ajung sa zic vreodata asa ceva, dar se intampla. Mi s-a parut uimitor cum o persoana care lucra in RECUPERARI nu poate purta o conversatie simpla si hotarata cu persoana din fata ei si sa incerce sa se scuze prin faptul ca este o persoana calma, "datorita" faptului ca a terminat facultatea de psihologie, in conditiile in care nimeni nu a intrebat-o, "Ce facultate urmezi/ai terminat?". Bun, momentul ala mi-a pus capac. O sa spun si de ce. Eu inca am facultatea in progres, nu mi-e rusine sa spun asta, insa consider ca inteligenta nu ti-o masori doar printr-o diploma de facultate, ci ai atatea oportunitati de a te dezvolta, daca stii cum.

A zis-o o data, a zis-o si a doua oara, in timp ce tipa care sustinea interviul i-a spus sa vorbeasca mai tare, fiindca nu auzea nimic din ce zice, iar a bagat placa magica: "Da, pana si colegii mei imi spun ca nu-mi aud vocea cand vorbesc cu clientii la telefon, dar asa am fost invatata in facultate, sa am tonul calm... pentru ca am terminat psihologia." Imi venea sa ma ridic de la masa!
Atunci s-a hotarat sa ma intrebe si pe mine de facultate, i-am raspuns frumos cu adevarul :). N-a durut.

A doua zi am fost sunata sa mi se spuna ca am finalizat interviurile cu succes (au fost mai multe, doar cel din urma m-a socat) si daca inca sunt interesata de oferta. Toate astea s-au intamplat tinand cont ca in  vanzari nu am mai lucrat de cel putin 2 ani de zile si nu am terminat facultatea de...orice!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...