Treceți la conținutul principal

Facultatea nu te scuza in societate



Am discutat despre tatuaje, muzica si mai stiu eu cu ce subiecte v-am inebunit pe aici. Acum e vremea sa fim seriosi! :))) Cam greu sa auzi asa ceva de la mine, daaar voi incerca, nu promit ca-mi va si iesi!

De curand, am mers la un interviu, nu o sa spun pentru ce firma, fiindca nu are rost, este una foarte cunoscuta, iar domeniul era in vanzari. Toate bune si frumoase, am cunoscut locatia, oamenii, modul de lucru de acolo, apoi a inceput interviul practic si cel decisiv.
Nu mi-era teama sau sa am emotii avand in vedere prin cate interviuri am trecut pana acum, desi da, am o varsta "frageda", cum ar spune multi. Frageda ca si carnea de pui! :)))

Una peste alta, nu eram singura care era intervievata. Langa mine mai era o domnisoara, simpatica la prima vedere, pana a deschis gura. Nu credeam c-o sa ajung sa zic vreodata asa ceva, dar se intampla. Mi s-a parut uimitor cum o persoana care lucra in RECUPERARI nu poate purta o conversatie simpla si hotarata cu persoana din fata ei si sa incerce sa se scuze prin faptul ca este o persoana calma, "datorita" faptului ca a terminat facultatea de psihologie, in conditiile in care nimeni nu a intrebat-o, "Ce facultate urmezi/ai terminat?". Bun, momentul ala mi-a pus capac. O sa spun si de ce. Eu inca am facultatea in progres, nu mi-e rusine sa spun asta, insa consider ca inteligenta nu ti-o masori doar printr-o diploma de facultate, ci ai atatea oportunitati de a te dezvolta, daca stii cum.

A zis-o o data, a zis-o si a doua oara, in timp ce tipa care sustinea interviul i-a spus sa vorbeasca mai tare, fiindca nu auzea nimic din ce zice, iar a bagat placa magica: "Da, pana si colegii mei imi spun ca nu-mi aud vocea cand vorbesc cu clientii la telefon, dar asa am fost invatata in facultate, sa am tonul calm... pentru ca am terminat psihologia." Imi venea sa ma ridic de la masa!
Atunci s-a hotarat sa ma intrebe si pe mine de facultate, i-am raspuns frumos cu adevarul :). N-a durut.

A doua zi am fost sunata sa mi se spuna ca am finalizat interviurile cu succes (au fost mai multe, doar cel din urma m-a socat) si daca inca sunt interesata de oferta. Toate astea s-au intamplat tinand cont ca in  vanzari nu am mai lucrat de cel putin 2 ani de zile si nu am terminat facultatea de...orice!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…