Treceți la conținutul principal

Ceva mai intim.



Nu am avut ocazia sa vad marea de prea multe ori, sau sa plec in weekend-uri cu parintii la munte, da, nici muntele nu l-am vazut prea des, dar stiu cum arata! :) Intrebarea, cea mai des pusa in scoala generala, cand te intorceai luni la ore, era: "Ce ati facut in weekend?". Majoritatea calatoreau, eu..imi vedeam parintii si fratele.
Era o calatorie intre cartiere, deci eram fericita. Si eu calatoream cu masina tatalui, un drum pe care-l asteptam timp de 5 zile.
Am mai crescut, timpul a trecut, iar lucrurile s-au schimbat si a trebuit sa invat sa fac excursii singura, cu RATB-ul, care de altfel imi placeau. Cunosteam meseriile pe care nu trebuie sa le fac, aceea de a fi hot sau controlor, sau mahalagiu, insa imi dezvoltam simtul de a citi si a studia lumea. Uneori chiar imi doream sa devin psiholog, dar s-a pierdut intre statii si visul acesta.

Chiar daca, initial, ar fi trebuit sa stau cu familia 7 zile din 7, erau prea multe drumuri de facut, prea mult timp trecea si nu-l interesa ca n-ai sa mai poti recupera acele ore, zile, saptamani, luni..pierdute.



Am trecut prin vise de la a fi avocat, pana la a fi doctor sau psiholog, sa am propriul cabinet, acum imi doresc cu totul altceva, dar sunt sigura ca daca-i vei intreba pe ai mei, nu vor stii ce "vreau sa fiu cand o sa fiu mare". Eu continui sa lucrez la dorinta mea, desi uneori simt ca merg in nicio directie si nu va deveni adevarata, dar ma intorc repede pe drum si continui drept, sau cel putin asta cred eu.
Pana la urma va trebui sa iasa ceva bun.

Acesta este un articol mai personal, care nu cred ca va va impresiona, dar simteam nevoia sa-l scriu.

O sambata excelenta!


Comentarii

  1. @getruck, iti multumesc si te mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai, ma bucur ca l-ai scris. asa te cunoastem si noi mai..personal

    RăspundețiȘtergere
  3. imi plac chestiile personale:> sa scrii mai des:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc mulltt! Chiar ma incurajati sa mai scriu asa :) :*

    RăspundețiȘtergere
  5. printre randuri citesc cate un pic din toate starile prin care trece orice om care stie ca nu-si traieste mereu viata asa cum vrea el si ca timpul nu se intoarce niciodata inapoi...
    sa ai un weekend minunat, Izabella si sa mai scrii ceea ce simti ca vrei sa scoti la vedere! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, din pacate timpul nu ne da inapoi tot ce am vrea sa traim la momentul potrivit.

    Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...