Treceți la conținutul principal

Multumesc din partea lui DOC si al meu "Multumesc!"



Multumesc.. Un cuvant atat de simplu, dar in esenta, atat de greu! :) Ce frumos este cand auzi un "multumesc" pentru ceea ce faci, pentru ceea ce esti.

Cine ne invata sa zicem acest simplu cuvant? Parintii, bunicii, cei care ne cresc de cand suntem mici. Eu am crescut peste tot, si la parinti si la nasii mei pe care ii consider bunici, pentru ca din pacate nu am fost asa apropiata de bunici, si toti m-au invatat sa multumesc prin cuvinte dar si prin felul meu de a ma comporta. Nu poti multumi aruncand cu pietre, o poti face doar cu zambetul pe buze, cu inima deschisa si cu respect fata de cealalta persoana.
Piesa lui DOC mi-a dat o stare de nostalgie, nu stiu de ce, dar a facut-o, si cred ca nu voi fi singura  iar publicul va primi bine acest "Multumesc".

Va multumesc tuturor, rai sau buni, nu doar celor buni, ptr. ca am invatat de la voi, le multumesc in primul rand parintilor ca mi-au dat viata, ca m-au crescut cu traditii, cu Mos Craciun, cu mustrari cand nu eram cuminte, le multumesc bunicilor ca au avut rabdare sa ma creasca, ii multumesc fratelui meu pentru ca m-a ingrijit, ptr ca inca are grija de mine si ptr ca m-a invatat sa ascult muzica buna, le multumesc prietenilor ca-mi sunt prieteni, le multumesc celor care nu ma plac ptr ca imi amintesc faptul ca am defecte si sunt si eu om ca toti ceilalti, ii multumesc vietii ca ma invata in fiecare zi ce este ea...Multumesc!



Comentarii

  1. La multi ani !! si da melodia ne-a adus aminte ca mai trebuie si sa multumim persoanele dragi:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Unul din cele mai frumoase cuvinte! Mi-a placut postarea ta si tin sa-ti multumesc si eu ca ai trecut pragul casutei mele virtuale in anul trecut si te astept cu drag si in acest an!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iti multumesc mult!! Si sper sa ne mai intalnim la un "basket" sa-mi iau revansa :)))) Te pup si un an nou maxim de bun!!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...