Treceți la conținutul principal

curcubeu in noapte

umbre sumbre
peste unde, un gand de...
niciunde, cum de..
unde?

in noapte, peste pleoape.
soapte inalte,
cuvinte calde
departe de ei, de ele
departe de orice belele

ori,

locuri pe tocuri in docuri
in locuri, cu jocuri
oricum pe alocuri
nu e,
fara rima,
la fel fara tine.

dimineata in balanta
hoata, fura
coase suflete cu ata
si transforma emotii de gheata.


PAUZA.

Comentarii

  1. Port în mine ingrediente misterioase





    Port în mine ingrediente misterioase
    Îmi este evident de mult timp că viaţa mea - a noastră - are o structură narativă (chiar şi acum în vacanţă!), iar ceea ce trăiesc eu acum se cheamă o intrigă cel puţin interesantă (dacă ar fi să mă gândesc la proverbul chinez), dar aceasta este o altă discuţie.
    Ceea ce mă intrigă de cele mai multe ori este senzaţia că nu sunt singurul povestitor, singurul făcător al propriei vieţi şi - în mod paradoxal - această observaţie, în loc să mă facă mai puţin responsabil (nu sunt singurul sofer de la volanul propriei maşini), mă face totuşi mai înclinat către atenţie şi responsabilitate. Dacă nu sunt singur la volan şi nu-l cunosc pe celălalt, atunci viaţa mea nu se află doar în propriile mâini.


    O mare parte din povestea mea nu este scrisă de mine şi - Slavă Domnului - nu mă plâng. Sunt uneori cel mai prost scenarist.
    Sunt mai multe mâini care îmi construiesc propria poveste. Sunt mâinile strămoşilor mei, sunt mâinile acelor oameni care trăiau în peşteri şi le era frică de întuneric, sunt mâinile bunicilor, ale părinţilor, ale profesorilor, ale oamenilor pe care i-am cunoscut şi ale oamenilor pe care urmează să-i cunosc.
    Port în mine ingrediente misterioase, iar senzaţia de alegere de multe ori se mută în altă parte. Senzaţia că o întâmplare mă alege, că o pasiune sau o vocaţie se îndreaptă spre mine cu o viteză mai mare decât mă îndrept eu spre ele. Cineva a pus în mine lucruri încă înainte de-a mă naşte.
    Dacă eu sunt o sumă de alegeri care se întâmplă indiferent dacă sunt sau nu de faţă, responsabilitatea mea se lărgeşte în loc să se îngusteze. Sunt responsabil şi de alegerile pe care nu le-am făcut, dar totuşi mă reprezintă.
    Epoca mă reprezintă, ţara mă reprezintă, familia mă reprezintă, nu i-am ales eu, dar - din nou - responsabilitatea nu stă doar în actul alegerii. Responsabilitatea stă în asumare, iar uneori trebuie să ne asumăm şi alegerile altora, indiferent că se petrec acum sau au avut loc înainte de-a ne naşte.
    A băga capul în nisip înseamnă iluzionarea că doar alegerile noastre ne privesc. Sunt alegeri la care nu am fost consultaţi, însă care ne implică personal şi pe care trebuie să ni le asumăm dacă dorim să creştem.
    Probabil dorinţa de-a lăsa ceva în urma noastră îşi are rădăcinile în forţa acelor alegeri ni s-au întâmplat înainte de-a ne naşte, în faţa noastră.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O povestioara in care cred ca se regasesc multi. Scrisa de tine..sau? And btw, am uitat sa te semnezi! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. hai ba ce dragut
    chiar te pricepi:X

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi amintesti de dimineti petrecute intr-un balcon de la etajul 8. Fumul de tigara se dispersa in lungi bucati in timp ce cartierul se trezea la viata. Doua trupuri goale si fumul de tigara peste cartierul inca adormit..

    RăspundețiȘtergere
  5. Oandi, incerc sa ma pricep.. ca intro buna zi sa scot si cartea aia mult dorita din experientele mele de viata ;))

    Un trup: CULMEA! Stau la 8 :D.

    RăspundețiȘtergere
  6. ce frumos te-ai jucat cu cuvintele

    RăspundețiȘtergere
  7. m-ai facut sa zambesc cu rimele astea :)).
    ingenios !

    RăspundețiȘtergere
  8. Nymphetamine: A fost o munca de o zi intreaga! :))

    29decembrie: Am facut o persoana fericita, deci mi-am atins scopul! :D Macar voi sa fiti fericiti si in locul meu, citind ceea ce scriu:))!

    RăspundețiȘtergere
  9. imi place cum scrii tot mai mult...:P

    RăspundețiȘtergere
  10. Mersi! :D Sunt o artista in devenire ;)) :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu glumeam, dar daca tu zici te cred:D O sa iti multumesc in viitoarea mea carte:D;;)

    RăspundețiȘtergere
  12. :D:D ma bucur ca iti place si ms pt vizita!

    RăspundețiȘtergere
  13. asa sa faci!! ;)) vezi ca tin minte :P ;))

    RăspundețiȘtergere
  14. drace...am adormit cateva saptamani cu melodia asta in casti :x

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...