Treceți la conținutul principal

curcubeu in noapte

umbre sumbre
peste unde, un gand de...
niciunde, cum de..
unde?

in noapte, peste pleoape.
soapte inalte,
cuvinte calde
departe de ei, de ele
departe de orice belele

ori,

locuri pe tocuri in docuri
in locuri, cu jocuri
oricum pe alocuri
nu e,
fara rima,
la fel fara tine.

dimineata in balanta
hoata, fura
coase suflete cu ata
si transforma emotii de gheata.


PAUZA.

Comentarii

  1. Port în mine ingrediente misterioase





    Port în mine ingrediente misterioase
    Îmi este evident de mult timp că viaţa mea - a noastră - are o structură narativă (chiar şi acum în vacanţă!), iar ceea ce trăiesc eu acum se cheamă o intrigă cel puţin interesantă (dacă ar fi să mă gândesc la proverbul chinez), dar aceasta este o altă discuţie.
    Ceea ce mă intrigă de cele mai multe ori este senzaţia că nu sunt singurul povestitor, singurul făcător al propriei vieţi şi - în mod paradoxal - această observaţie, în loc să mă facă mai puţin responsabil (nu sunt singurul sofer de la volanul propriei maşini), mă face totuşi mai înclinat către atenţie şi responsabilitate. Dacă nu sunt singur la volan şi nu-l cunosc pe celălalt, atunci viaţa mea nu se află doar în propriile mâini.


    O mare parte din povestea mea nu este scrisă de mine şi - Slavă Domnului - nu mă plâng. Sunt uneori cel mai prost scenarist.
    Sunt mai multe mâini care îmi construiesc propria poveste. Sunt mâinile strămoşilor mei, sunt mâinile acelor oameni care trăiau în peşteri şi le era frică de întuneric, sunt mâinile bunicilor, ale părinţilor, ale profesorilor, ale oamenilor pe care i-am cunoscut şi ale oamenilor pe care urmează să-i cunosc.
    Port în mine ingrediente misterioase, iar senzaţia de alegere de multe ori se mută în altă parte. Senzaţia că o întâmplare mă alege, că o pasiune sau o vocaţie se îndreaptă spre mine cu o viteză mai mare decât mă îndrept eu spre ele. Cineva a pus în mine lucruri încă înainte de-a mă naşte.
    Dacă eu sunt o sumă de alegeri care se întâmplă indiferent dacă sunt sau nu de faţă, responsabilitatea mea se lărgeşte în loc să se îngusteze. Sunt responsabil şi de alegerile pe care nu le-am făcut, dar totuşi mă reprezintă.
    Epoca mă reprezintă, ţara mă reprezintă, familia mă reprezintă, nu i-am ales eu, dar - din nou - responsabilitatea nu stă doar în actul alegerii. Responsabilitatea stă în asumare, iar uneori trebuie să ne asumăm şi alegerile altora, indiferent că se petrec acum sau au avut loc înainte de-a ne naşte.
    A băga capul în nisip înseamnă iluzionarea că doar alegerile noastre ne privesc. Sunt alegeri la care nu am fost consultaţi, însă care ne implică personal şi pe care trebuie să ni le asumăm dacă dorim să creştem.
    Probabil dorinţa de-a lăsa ceva în urma noastră îşi are rădăcinile în forţa acelor alegeri ni s-au întâmplat înainte de-a ne naşte, în faţa noastră.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O povestioara in care cred ca se regasesc multi. Scrisa de tine..sau? And btw, am uitat sa te semnezi! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. hai ba ce dragut
    chiar te pricepi:X

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi amintesti de dimineti petrecute intr-un balcon de la etajul 8. Fumul de tigara se dispersa in lungi bucati in timp ce cartierul se trezea la viata. Doua trupuri goale si fumul de tigara peste cartierul inca adormit..

    RăspundețiȘtergere
  5. Oandi, incerc sa ma pricep.. ca intro buna zi sa scot si cartea aia mult dorita din experientele mele de viata ;))

    Un trup: CULMEA! Stau la 8 :D.

    RăspundețiȘtergere
  6. ce frumos te-ai jucat cu cuvintele

    RăspundețiȘtergere
  7. m-ai facut sa zambesc cu rimele astea :)).
    ingenios !

    RăspundețiȘtergere
  8. Nymphetamine: A fost o munca de o zi intreaga! :))

    29decembrie: Am facut o persoana fericita, deci mi-am atins scopul! :D Macar voi sa fiti fericiti si in locul meu, citind ceea ce scriu:))!

    RăspundețiȘtergere
  9. imi place cum scrii tot mai mult...:P

    RăspundețiȘtergere
  10. Mersi! :D Sunt o artista in devenire ;)) :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu glumeam, dar daca tu zici te cred:D O sa iti multumesc in viitoarea mea carte:D;;)

    RăspundețiȘtergere
  12. :D:D ma bucur ca iti place si ms pt vizita!

    RăspundețiȘtergere
  13. asa sa faci!! ;)) vezi ca tin minte :P ;))

    RăspundețiȘtergere
  14. drace...am adormit cateva saptamani cu melodia asta in casti :x

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...