Treceți la conținutul principal

Colegi, prieteni, frati!

De cat timp ai nevoie sa cunosti o persoana? 1 an, 2.. intreg liceul sau doar o zi, poate o luna? Sincera sa fiu, nu stiu sa raspund la 
intrebarea asta pentru ca in decursul prieteniilor mele cu cei din jur nu am analizat aspectul asta ci doar am lasat sa vina de la sine totul.
Daca a fost bine sau nu chiar nu mai conteaza in momentul de fata, insa ma refer la o singura persoana.
Prietenia a inceput prin niste cuvinte care pot suna a gluma: "Buna!...Ai o guma?;;)" si nu, nu glumesc cu voi, chiar asa a inceput. Insa pana la 
prietenia adevarata pot sa va spun ca a mai durat ceva, cam in jur de 3 ani? Cam mult, stiu!


Este vorba de un fost coleg de liceu/clasa si actual prieten cel mai bun (ca baiat), Dan. "El este Daaaaann, colegu meuuuu si vreau
diseara sa ma plimb cu el, OoOoOoOo" :)).
De ce scriu despre el?
 In primul rand pt ca merita. Mereu cand am fost fericita, trista, suparata..efectiv la pamant
a fost langa mine si a incercat sa ma faca sa zambesc iar in 99,9% din cazuri i-a reusit foarte bine! Celalalt de 0,1%...stie el!:)
Acum poate ca sunt putin egoist faptul ca am spus ca merita si am zis numai despre mine..ei bine, nu! My dear friend a fost
alaturi de toata lumea in orice moment, oricand au avut nevoie, iarna, vara, primavara, toamna, n-a zis niciodata Nu fara un motiv
bine intemeiat si a incercat sa impace pe toata lumea, chiar daca unii dintre noi mai MEREu facem fite:)). Merita si datorita
faptului ca are sentimente si le si recunoaste atunci cand trebuie, CU CINE TREBUIE, iar pentru lucrul asta are tot respectul
meu si recunostiinta!
Sa nu te superi acum ca nu am scris poezii despre tine, cuvinte in rime cu ritmuri potrivite si metafore de preaslavire, am scris
simplu si frumos pentru ca tu stii cel mai bine cat de mult tin la tine si cat de recunoscatoare iti sunt ca ma ajuti mereu,
ma sprijini, asculti cand ma plang ca o fraiera plangacioasa ce sunt si pentru ca ma faci sa rad si incerci sa ma faci sa rad
chiar si in cele mai oribile momente ale mele!


Exista si un "in al doilea rand", iar acela ar fi faptul ca este si o mica mita.. Mi-a promis ca imi va citi blogul tot restul vietii lui daca ii dedica
si lui un spatiu aici. Ei bine, VOILA. Acesta este spatiul tau, reclama ta facuta de mine!! ;;)


Iar acum sa va lamuresc. Nu, nu stiu cat timp dureaza sa se inchege o prietenie in care sa existe respect si recunostiinta, 
dar mai ales MULT RAS, si sa nu credeti ca daca veti cere tuturor colegilor guma de mestecat o sa deveniti cu toti prieteni, 
dar ceea ce stiu este faptul ca nu o sa va ia mult timp sa descoperiti ca cel de la care ati cerut guma si v-a si dat timp de 4 ani de zile
este o persoana cu care merita sa ramaneti prieteni mereu, in cazul in care v-a ramas aproape chiar si atunci cand ati tipat unu la altul,
ati facut fite si v-au suportat fitele, iar mai apoi dupa toate astea tot va serveste din ORBITUL lui/ei. ;-)


Thank you for beeing my friend!
With love, 
Your sister!

Comentarii

  1. e minunat sa ai prieteni ca el.;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Indeed! Trebuie doar sa stim cum sa-i pastram :)

    RăspundețiȘtergere
  3. hiiii:x dragut dragut dragut dragut
    de 4 ori dragut:x
    sa`l tii bine langa tine, greu gasesti asa prieteni>:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. :D Multumesc! De cativa ani tot e langa mine.. daca nu s-a plictisit pana acum, e bine :)). Pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. E minunat,oh,ce minunat e ! Ce lume minunata !

    RăspundețiȘtergere
  6. Apreciez ca spui asta si sunt convinsa ca si el este de aceeasi parere.
    Hugs!

    RăspundețiȘtergere
  7. In cazul in care nu erai ironic:P..am uitat sa precizez, iar in cazul in care erai.. bafta ta:))

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma amuzam,doar,de comentariul Annei.

    RăspundețiȘtergere
  9. :)) Eh.. fiecare e liber sa comenteze cum vrea, e o tara libera pana la urma, nu? Cine suntem noi sa restrictionam cuvintele?

    RăspundețiȘtergere
  10. daca ai scris despre el inseamna ca nu a fost doar o prietenie:) ti-a placut de el sau invers :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Haha, pai.. el m-a placut in clasa a9a dar foarte putin timp. De atunci au trecut 4 ani..jumatate?! Cam asa ceva. Deci nu are nici o legatura faptul ca am scris acum despre el, ci doar pt ca imi este un prieten adevarat. A fost si este in continuare o prietenie foarte frumoasa... nu trebuie sa existe povesti de iubire ca sa existe cineva langa tine sa-ti ridice moralu`, sa te ajute atunci cand ai nevoie.. sau sa fie pur si simplu doar un foarte bun prieten. :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Ah.. si ca sa fiu si mai clasa, el o place pe una dintre prietenele mele cele mai bune ;;).

    RăspundețiȘtergere
  13. Haha:)) Pai ce pot sa zic.. multumesc pt incredere!

    RăspundețiȘtergere
  14. e minunat baiatul asta

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...