Into the wild ( Movie and book )

Zilele astea am urmărit un film, în sfârşit am timp să mă uit la filme şi răbdare necesară, pe nume "Into the wild". M-a impresionat foarte tare, mai ales din cauza faptului că a fost inspirat din viaţa reală şi chiar m-a pus pe gînduri sau mi-a ridicat anumite semne de intrebare, daaarr să vă arăt mai întâi despre ce este vorba că să nu mai staţi să daţi CLICK CLICK CLICK să vedeţi ce şi cum.

În principiu treaba stă cam aşa: băiatul, cu o gandire nu tocmai comună, a terminat o facultate iar acum vrea să ia totul de la zero departe de ipocrizie, bogăţie, care odata cu ea nu aduce altceva decât probleme peste probleme şi intrun final toţi ajung să afişeze în restaurant zâmbetul fals, mereu acelaşi. Bani? Nici vorbă. Nu despre o condiţie socială mai bună este vorba, ci despre una spirituală..mentală.

" After graduating from Emory University, top student and athlete Christopher McCandless abandons his possessions, gives his entire $24,000 savings account to charity and hitchhikes to Alaska to live in the wilderness. Along the way, Christopher encounters a series of characters that shape his life. "   Vezi mai mult aici

Acum... ceea ce mă intreb eu este: de ce noi gasim toate fericile noastre NUMAI în bani? De ce numai cu ajutorul lor noi ne simţim împliniţi şi uităm să ne bucurăm de fiecare rază de soare pe timp de iarnă, când întradevăr simţi de nevoia să te dezgheţi sub soarele cu dinţi, uităm să descoperim lumea aşa cum este ea şi să convieţuim în armonie. Da, este adevărat şi că în vremurile astea trebuie să ne agăţăm din ce în ce mai mult de BAN pentru că altfel nu ai cum să rezişti aici cănd toţi aleargă să fure cât mai mult, însa, cred că toate astea sunt văzute de undeva şi cineva ne pedepseşte, mai nou, cu aceste inundaţii. Aberez sau nu... contraziceţi-mă.

Ce grad de nebunie sau luciditate trebuie să ai pentru a face ceea ce a făcut personajul nostru, Chris McCandles, intrepretat de Emil Hirsch?

Personal, cred că asemenea faptă o faci numai la acel impuls, fără a mai sta pe gânduri, pur şi simplu laşi totul şi pleci. Nu cred că este ceva la care să te gandeşti cu 2 ani inainte, să planifici fiecare pas şi data exactă la care îţi vei lăsa familia şi toată viaţa în urmă, pentru a te naşte din nou.

Bogat eşti cu adevărat atunci când deschizi ochii şi OBSERVI, nu doar vezi, totul din jurul tău. Soşeaua, pietrele, deşertul, oamenii, caracterele şi animalele. Chiar dacă nu luăm lumea la pas putem schimba ceva la noi şi în locul în care ne aflăm punându-ne mai multe întrebări şi încercând să ne gasim răspunsuri, dar nu prin calea cea mai uşoară şi comodă, adică prin cea a banilor ci prin sufletul şi mintea noastră.